Studiul de paleogenetica, care a bulversat Romania in cursul anului 2012

Studiul de paleogenetica, care a bulversat Romania.

Nu suntem urmasii Romei!

 

Probabil ca ceea ce a bulversat cel mai mult spatiul media romanesc, in cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetica, realizat in Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umana si Antropologie al Universitatii din Hamburg si doamna Dr. Georgeta Cardos, cercetator stiintific, biolog, specialist in genetica.

Potrivit concluziilor acestui studiu, populatia actuala a Romaniei este clar inrudita cu populatiile care au locuit pe teritoriul Romaniei in epoca bronzului si a fierului, adica acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune in evidenta continuitatea acestui popor, in pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Inainte de a aduce in discutie si celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care rastoarna teoria romanizarii Daciei si a descendetei romane a poporului roman, sa vedem ce este paleogenetica si ce a presupus aceasta cercetare, realizata in Germania, pentru a fi dusa la capat, cu bine …

Prin urmare, am putea spune ca Paleogenetica este o „fereastra“ catre trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului vechi si degradat, Paleogenetica poate aduce informatii importante despre originea si evolutia omului si a genomului uman, migratiile populatiilor umane, relatiile de inrudire dintre populatiile umane vechi si cele actuale. Asadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt stramosii reali. Iar stramosii nostri reali nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii. Cum s-a ajuns la aceasta concluzie – si la altele, chiar si mai socante?

Iata povestea acestui studiu de paleogenetica: in toamna anului 2001, in urma unei discutii purtate intre domnul Decan al Facultatii de Biologie (Universitatea Bucuresti), Prof. univ. dr. Calin Tesio si domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se naste ideea realizarii unui studiu de paleogenetica, avand ca scop determinarea originii poporului roman. Un astfel de demers presupunea compararea genetica a unor ramasite osoase apartinand populatiilor vechi, care au trait pe teritoriul Romaniei, cu situatia genetica actuala a populatiei acestei tari, pentru a se verifica gradul de inrudire.

In proiect s-au alaturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru si Nicolae Miritoiu, de la Institutul de antropologie Francisc Rainer, al Academiei Romane, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O alta cantitate de material osos a fost pusa la dispozitie, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comsa, de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Romane. In total, studiul a avut la dispozitie material osos din peste 20 de situri din Romania (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un numar de 50 de indivizi apartinand populatiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului).

In ceea ce priveste probele de sange de la populatia actuala a Romaniei, acestea au fost obtinute cu sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploiesti si al Muzeelor de Știinte Naturale din Regiunea Prahova, respectiv cu sprijinul doamnei Dr. Dorina Banica, de la Institutul Marius Nasta si Clinica de Ftisiologie Bucuresti.

Și cum o cercetare intinsa pe mai multi ani (2003-2006) presupune si cheltuieli importante, precizez faptul ca acestea au fost finantate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umana si Antropogie, al Universitatii din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul institutiei, de DAAD – Germania si prin Programul Sokrates-Erasmus, al Uniunii Europene.

Munca efectiva de cercetare a fost realizata de doamna Dr. Georgeta Cardos, in cadrul lucrarii de doctorat a domniei sale – o munca dificila si de lunga durata, in care conditiile de securitate ale probelor genetice au fost atat de stricte, pentru a preveni contaminarea, incat pana si curatenia din laborator a fost realizata exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardos.

Avand la dispozitie toate aceste informatii, putem intelege foarte usor complexitatea demersului si prestigiul stiintific incontestabil al persoanelor si institutiilor implicate.

Concluziile studiului s-au dovedit, pana la urma, bulversante pentru spatiul romanesc, deoarece ele rastoarna principala teza a istoriei Romaniei, cea a etnogenezei poporului roman. Dar pentru a evalua, in ansamblu, socul cultural provocat de prezentarea publica a concluziilor studiului, sa le prezentam:

– Intre actuala populatie a Romaniei si populatiile care au trait pe teritoriul acestei tari, acum 2.500 – 5.000 de ani, exista o clara inrudire genetica, ceea ce vorbeste despre o continuitate incontestabila a poporului roman, pe aceste meleaguri. Chiar daca exista si urme genetice apartinand diverselor populatii migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de baza dovedeste continuitatea si legatura cu populatiile vechi;

– Actuala populatie a Romaniei se inrudeste genetic in special cu populatiile Greciei si ale Bulgariei, care s-au dezvoltat intr-un spatiu locuit candva de traci, cu care s-au si amestecat si doar intr-o mica masura cu populatia italiana;

– S-a mai dovedit – iar aceasta este cea mai socanta concluzie a studiului – ca o parte dintre italieni, in special cei din nord, sunt la randul lor inruditi genetic cu populatiile vechi care au trait in Arcul Carpatic, acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinanta ca nu noi suntem urmasii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmasi ai tracilor.

Totusi, exista o aparenta contradictie: daca noi suntem urmasii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au, la randul lor, radacini tracice, de ce astazi romanii si italienii se inrudesc genetic, atat de putin?

Explicatia pare sa fie cat se poate de simpla: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus Livius, drept fondatorul Romei ) in penisula italica, aici traiau si alte triburi cu radacini tracice – venetii si etruscii, acestia din urma dand primii regi si alfabetul noului regat, viitoarea Roma Imperiala. Totusi, in penisula italica traiau, in afara populatiilor cu radacini tracice, si populatii apartinand altor familii etnice – sabinii si samnitii.

In timp, aceste populatii s-au amestecat intre ele. Apoi, Roma Imperiala a dus o politica agresiva de amestecare a populatiilor in interiorul Imperiului. Astfel, daca ne referim doar la capitala Roma, constatam ca avea un numar important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic s.a.m.d.

Nu in ultimul rand, pentru aproape 1.400 de ani – intre 476, anul caderii Romei si 1861, anul unificarii Italiei – Italia nu a existat ca stat national, aceasta perioada fiind marcata de o serie de invazii si stramutari de populatii. Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcata de trei etape esentiale, in care populatiile cu radacini tracice s-au amestecat cu celelalte, diluandu-si semnificativ contributia etnica, in acest spatiu.

Iata ca, privind din aceasta perspectiva, orice aparenta contradictie dispare, deoarece putem intelege de ce, astazi, desi o parte dintre italieni, in special cei din nord, se mai inrudesc genetic cu populatiile care au locuit in spatiul carpatic, acum 2.500 – 5.000 de ani, populatiile Romaniei si ale Italiei, in ansamblul lor, se inrudesc genetic foarte putin.

In concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetica sunt intarite de izvoarele istorice, iar mesajul final este cat se poate de limpede: nu noi suntem urmasii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmasi ai tracilor!

Cu toate ca acest studiu de paleogenetica are o importanta uriasa in stabilirea adevarului istoric, cu toate ca concluziile lui sunt extrem de folositoare pentru interesul national, istitutiile statului roman si forurile academice si universiatare romanesti, care au caderea sa il cerceteze, il ignora cu o impardonabila indiferenta!

Fiind curios sa aflu daca autorii studiului au fost contactati de reprezentantii statului roman sau de vreo institutie academica ori universitara care sa isi arate, in mod oficial, intersul pentru acesta, i-am intrebat, atat pe doamna Dr. Georgeta Cardos, cat si pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Raspunsul a fost NU! A existat o singura situatie, in care cineva de la Academia Romana a dat un telefon, vorbind despre o posibila expunere pe aceasta tema, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viata, dupa aceea… In rest, tacere maxima. Și atunci apare fireasca intrebare: cui slujesc reprezentantii Statului Roman din politica, cercetare sau invatamant?!…

 

 

Exista trei concluzii mari si late, nascute din acest studiu de paleogenetica – concluzii care vin in sprijinul pastrarii integritatii teritoriale a Romaniei, in folosul restabilirii adevarului istoric si a recuperarii demnitatii poporului roman:

1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetica, poporul roman se dovedeste a fi continuatorul populatiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani si locuitorul de drept al acestor melaguri – un lucru extrem de important, astazi, cand pretentiile revizioniste maghiare incep din nou sa se amplifice.

2. Faptul ca aceasta cercetare confirma dovezile istorice care ne spun ca romanizarea Daciei nu a fost posibila si nu s-a produs, ca suntem un popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mandrie nationala decat acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse impreunari a femeilor dace, cu un amestec multietnic de colonisti si soldati ai Imperiului Roman.

3. Nu in ultimul rand, confirmarea surselor istorice care spun ca romanii aveau la randul lor radacini tracice, nu face decat sa ne mareasca si mai mult respectul fata de adevaratele nostre radacini, cele traco-geto-dacice, sa ne redea si mai mult demnitatea nationala furata!

De aceea cred ca toti ar trebui sa meditam la urmatoarele intrebari:

– Ii putem considera loiali Romaniei si poporului roman, pe politicienii, academicienii si istoricii care ignora sau combat acest studiu (fara ca macar sa il cerceteze!!!), in conditiile in care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, romanii?!

– De ce sa ignori sau sa lupti cu inversunare impotriva acestor rezultate, daca iubesti Romania si Romanii?!

  

Comentarii

1.                  Cezar Moldovan / January 30, 2013

Imi plec fruntea cu respect si dragoste in fata voastra, frati daci. Este exact ceea ce banuiam si eu despre trecutul nostru.

Va aduc o informatie suplimentara. A existat o „bula ” [ordin papal] care se adresa armatelor austro-ungare, prin care se ordona ca tot ce tine de civilizatia dacilor sa fie ori transportat la Vatican, daca putea fii transportat, fie distrus, daca nu putea fii transportat.

Vaticanul a recunoscut ca peste zece mii de obiecte din Dacia au ajuns la Roma, dar ca s-au pierdut in negura timpului. Se explica astfel putinele dovezi care se mai gasesc, astazi, in Romania.

S-ar parea ca Rusia detine dovezi extraordinare in arhivele KGB. Presupun ca stiti acest lucru. Din 1934, pana la mijlocul anilor ’50, echipe de istorici si arheologi rusi coordonati de KGB, avand sprijinul armatei sovietice au efectuat cercetari complexe in Crimeea, Ucraina si Republica Moldova. Rezultatele cercetarilor lor nu s-au pierdut.

Consider ca sunt sanse mai bune ca aceste informatii de la Moscova sa fie facute publice, decat cele de la Vatican. Situatia politica e favorabila. Rusia are multa nevoie de noi, anii astia. Uitati-va la cat au investit in debarcarea lui Basescu. E o paine de mancat. Eu as latra mai degraba la poarta Moscovei, decat a Vaticanului. A propos, respectiva bula nici nu mai apare pe site-ul Vaticanului. Oare de ce ?