Powered By Blogger

iunie 15, 2013

APROAPE DE CER





Am evadat din lumea dezlantuita a orasului si m-am indreptat spre locul unde puteam fi aproape de cer...locul drag mie din copilarie...locul unde puteam redeveni eu...locul unde imi puteam reface aura energetica...am urcat spre locul unde puteam sa fiu aproape de cer pentru a putea atinge cu sufletul imensitatea lui si l-am lasat sa pluteasca in voie alaturi de norii ce se pregateau sa invaluie totul intr-o ploaie de lacrimi urmata de aparitia unui cer senin din care razele de soare sa poate sa-si faca simtita prezenta, la inceput timid, apoi cu indrazneala spre a aduce mangaieri pentru sufletul dornic de iubire pentru iubire...curata si plina de imaginile clipelor magice petrecute aproape de cer, am coborat spre casa, cu ochii plini de uimire de frumusetea drumului renascut dupa ploaia de lacrimi...dupa o binecuvantata cana de lapte, am iesit pe terasa pentru a ma mai bucura de imaginile pline de magie ale muntelui, ale brazilor si cerului senin...privirea mi-a fost atrasa de un nor de ceata care isi facea loc din cer spre varful muntelui cu o repeziciune uimitoare...apoi, incet, incet, brazii erau inghititi de ceata densa facandu-i sa dispara ca si cum nici nu ar fi existat, semn ca acolo sus, cerul s-a despicat in doua lasand ca apa sa inghita pamantul...am vrut sa intru in casa dar o imagine incredibila mi se desfasura in fata ochilor facandu-ma sa cred ca sunt prinsa intre doua lumi a irealului si realului...doua curcubee, unul magnific, urias, stralucitor ca o poarta spre cer, o invitatie de a trece de partea cealalta, intr-o lume aparte, necunoascuta noua, fluturandu-si culorile de matase, ca o promisiune, ca un zambet de ochi divin... iar celalat mai palid, rar si misterios, pastelat asemeni unui ecou...am amutit fascinata de priveliste, neindraznind sa fac vreun zgomot care ar putea risipi minunea...parca sufletul era invitat sa paseasca catre poarta Raiului...era pentru prima oara in viata mea cand eram martora unui asemenea fenomen care se desfasura in fata ochilor... il simteam ca un semn de impacare si bucurie, de speranta si salvare...un indem spre iubire pentru iubire...acolo unde sufletul simte chemarea de fiecare data si imi poarta pasii pentru ca sunt parte a locului numit Sarul Dornei...

Se spune ca:

Curcubeul este semnul legamantului si al iubirii... un semn minunat, de la Cel Vesnic...

Curcubeul, cel mai frumos fenomen din atmosfera, a impresionat omenirea din toate timpurile fiind considerat un "semn ceresc" care aduce binele, pacea si prosperitatea.

Curcubeul inseamna pace, pentru ca leaga cerul de pamant.

Este legamantul lui Dumnezeu cu oamenii dupa potop. legamantul ca nu va mai distruge pamantul prin potop.si a lasat curcubeul ca semn al legamantului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu