Powered By Blogger

iunie 30, 2013

Disparitia albinelor va genera o criza uriasa: pagube de MILIARDE de dolari




Albinele nu produc doar miere, existenta lor fiind cruciala pentru industria alimentara globala. O treime din ce consumam depinde de polenizarea realizata de albine, scrie Business Insider.
Valoarea insectelor care asigura polenizarea in sectorul agricol era estimata in anul 2005 la 208 miliarde de dolari la nivel mondial. Cifra nu include insa valoarea in retail – incepand de la mere si cirese pana la broccoli si dovlecei – sau valoarea mierii produse de albine. Spre exemplu, doar in Marea Britanie contributia albinelor la recoltele agricole este de 413 mil. dolari, in timp ce valoarea estimata in retail este de circa 1 miliard de dolari.
Numarul coloniilor de albine detinute de crescatori a inceput sa scada la nivel mondial pe fondul cresterii bolilor care afecteaza insectele, dezvoltarea parazitilor sau disparitia inexplicabila a familiilor de albine din stupi. In plus, expertii vorbesc si despre instalarea stresului in cazul albinelor transportate in fiecare an cateva sute de kilometri pentru a poleniza diferite zone.
Potrivit statisticilor, in ultimii sase ani apicultorii au pierdut in medie 30% din familiile de albine in fiecare iarna. Mai exact, 10 milioane de stupi au fost pierduti incepand cu 2006, costul unui stup fiind de circa 200 de dolari. Pierderile, evaluate la 2 mld. dolari, sunt suportate de apicultori.
Desi exista mai multe tipuri de insecte care pot asigura polenizarea, albinele sunt cele mai potrivite intrucat sunt usor de administrat in numar mare si polenizeaza cele mai multe tipuri de culturi. De exemplu, migdalul depinde integral de polenizarea albinelor. Fermierii americani folosesc peste jumatate din cele 2,4 milioane de colonii de albine pentru a poleniza in fiecare an aproximativ culturi de migdali in valoare de 3 mld. dolari.
Veniturile pe care apicultorii le realizeaza prin inchirierea coloniilor de albine au crescut in importanta pe fondul dezvoltarii fermelor in ultimii ani.
“In perioada 2004-2006 pretul albinelor care polenizeaza culturile de migdali din California a sarit de la 54 de dolari pe colonie la 136 de dolari”, spune economistul Daniel Sumner din cadrul Universitatii din California.
Daca aceasta crestere a preturilor va continua este o chestiune de timp pana cand consumatorii vor simti presiunea preturilor din magazine si a rafturilor goale.

Marea Britanie pregateste o “strategie nationala de polenizare”

In Marea Britanie albinele salbatice sunt pe cale de disparitie. Conditiile meteo severe din timpul iernii trecute au dus la decesul a unei treimi din numarul coloniilor de albine din Regatul Unit, scrie The Guardian.
In luna aprilie, Uniunea Europeana a interzis folosirea a trei tipuri de pesticide care pot afecta grav albinele.

Ce se intampla in Romania?

In 2012 productia de miere din Romania a fost de aproximativ 10.000 de tone pe fondul conditiilor meteo nefavorabile, potrivit Asociatiei Crescatorilor de Albine din Romania.
Consumul de miere per capita este de circa 500 de grame anual, mult sub cantitatea consumata de germani (2 kg) sau olandezi si belgieni (1,5 kg).
Conform datelor ACAR, numarul familiilor de albine a crescut constant incepand cu 2000 si ajungand in 2010 la 1,27 milioane. O familie de albine are peste 20.000 de albine mature culegatoare.
Efectivul de albine din Romania plaseaza tara noastra pe locul 7 la nivel de Uniune Europeana dupa tari precum Spania, Grecia, Franta, Italia sau Polonia. In privinta productiei de miere ocupam locul 4 dupa Spania, Germania si Ungaria.
Potrivit informatiilor din Programul National Apicol 2011-2013 60% din productia interna merge la export, cele mai importante piete fiind Germania, Marea Britanie, Italia, Franta, Austria, SUA, Canada, Japonia si China.

Vigilenta unei mame...

Mi-am pus de multe ori intrebarea de ce mamele de baieti sunt atat de posesive?...m-a preocupat acest lucru pentru ca si eu fac parte din aceasta categorie si nu imi doresc sa devin o nesuferita in ochii unei viitoare "nurori"...de ce trebuie sa apara acea posesivitate cand subiectul este de genul masculin, fie ca este fiu sau sot. Ma gandesc ca fiecare are dreptul la viata, la libertatea proprie si nimeni nu poate fi stapanul celuilalt. Eu nu imi doresc sa invadez Universul fiului meu, imi doresc sa aiba puterea de a discerne si sa-si aleaga singur drumul in viata asa cum fiecare om, fie barbat sau femeie, are o datorie fata de el pe parcursul vietii.
O prietena mi-a trimis o scena consumata intre o mama si fiul ei insotita si de o poza sugestiva a colegei de camera, scena care m-a pus pe ganduri in sensul ca: Oare eu cum as fi procedat?...voi ce parere aveti?...



A Mom visits her son for dinner who lives with a girl roommate.
During the course of the meal, his mother couldn't help but notice how pretty his roommate was.She had long been suspicious of a relationship between the two, and this had only made her more curious....

Over the course of the evening, while watching the two interact, she started to wonder if there was more between him and his roommate than met the eye.
Reading his mom's thoughts, his son volunteered,
“I know what you must be thinking, but I assure you,we are just
roommates."

About a week later, his roommate came to him saying,
“Ever since your mother came to dinner, I've been unable to find the silver plate. You don't suppose she took it, do you?"

He said ,"Well, I doubt it, but I'll email her, just to be sure." He sat down and wrote :

Dear Mother:
I'm not saying that you ‘did' take the silver plate from my house, I'm not saying that you ‘did not' take the silver plate But the fact
remains that it has been missing ever since you were here for dinner.

Love,
your son.

Several days later, he received an email from
his Mother which read:

Dear Son:
I'm not saying that you ‘do' sleep with your roommate, and
I'm not saying that you ‘do not' sleep with her.
But the fact remains that if she was sleeping in her OWN bed, she
would have found the silver plate by now, under her pillow…
Love,
Mom.


iunie 23, 2013

FESTIVALUL CETĂŢILOR DACICE 2013


Peste 150 de luptători refac la Cricău atmosfera războinică antic.




Din 2006 încoace, în fiecare an, cu excepţia unui an, în apropierea sărbătorii Sânzienelor înseamnă negreşit apropierea Festivalului Cetăţilor Dacice. Anul acesta Festivalul va avea loc în perioada 22-23 iunie, la Cricău, pentru că echipa dacilor din Cricău a câştigat în 2012 Întrecerile Dacilor de la Cetatea de Baltă. Ion Dumitrel, preşedintele CJ Alba a precizat că sunt discuţii între echipele care participă la Întrecerile Dacice: să se organizeze prin rotaţie în localităţile participante (Cricău, Ighiu, Cugir, Cetatea de Baltă, Săsciori) sau evenimentul să fie organizat de echipa din localitatea care a câştigat competiţia în anul precedent.
Ajuns la ediţia a VII-a, Festivalul aduce în faţa publicului care se va strânge la Cricău cele mai mari reconstituiri de lupte daco-romane din România: în acest an participă trupe din Italia, Polonia, Cluj, Zalău şi Alba Iulia, în total peste 150 de luptători care vor reface atmosfera războinică din antichitate.
Este vorba de trupe de historical reenactment (scene de luptă refăcute de actori) Grvppo Storico Romano din Roma, Goths’ Village Association of Maslomecz, Polonia, Legionarii din Pro Antica XIIII GMV, Barbari din Hellas & Roma, Terra Dacica Aeterna din Cluj, Cohorhs III Campestris Civium Romanorum Milliaria, Lupii Daciei, Legiunea a XIII-a Gemina – Apulum, Lupii de fier ai Apoulonului.
Un moment aparte va fi concertul trupei Holograf, precum şi ritualurile de aprindere a torţelor, aprinderea rugului lui Zamolxe, zeul dacilor, precum şi dansul Nimfelor Dace.
De notat că vineri seara, în 21 iunie, ora 20.30, trupele de reenactment vor porni în marş din Alba Iulia spre Festivalul Cetăţilor Dacice. Se vor întâlni pe esplanada dintre cele doua catedrale şi vor fi conduse de garda pretoriană venită din Italia.
Festivalul înseamnă în primul rând competiţia dintre echipe de tineri daci din Cetatea de Baltă, Cricău, Cugir, Ighiu, Săsciori se vor lupta în ceea ce se numeşte Decatlonul dacic sau Întrecerile dacice. Întreaga competiţie va fi comentată de Daniel Buzdugan, realizator de emisiuni radio.
Organizatori sunt Consiliul Judetean Alba, Primaria comunei Cricău, şi partenerii: Jidvei, Asociaţia „Ţara Vinului”, Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia, Asociaţia „Dacii din Cetate” de la Cricău (nou înfiinţată), Centrul de Cultură „Augustin Bena” al judeţului Alba, Apulum Bikers, Dan Motors.
Programul festivalului
Sâmbătă, 22 iunie
Ora 16.00 Deschiderea Festivalului Cetăţilor Dacice. Târgul Meşterilor Populari
Ora 17.00 Vernisajul expoziţiei „Războaiele Daco-Romane ilustrate în machete”
Film documentar Draco – Chipurile de Piatră
Ora 18.00 Demonstraţii de lupte ale trupelor de reenactment: Grvppo Storico Romano, Goths’ Village Association of Maslomecz, Legionarii din Pro Antica XIIII GMV, Barbari din Hellas & Roma, Terra Dacica Aeterna, Cohorhs III Campestris Civium Romanorum Milliaria, Lupii Daciei, Legiunea a XIII-a Gemina – Apulum, Lupii de fier ai Apoulonului
Ora 20.00 Concert Holograf. În deschidere: Zadar, Bohemian Groove, Poarta 3
Ora 23.00 Rugul lui Zamolxe. Ritualuri şi dansuri cu Nimfele Dace şi trupele de reenactment
Duminică, 23 iunie (prezentator: Daniel Buzdugan)
Ora 15.00 Parada luptătorilor şi demonstraţii de lupte ale trupelor de reenactment
Ora 15.30 Întrecerile Dacice: Arcul viteazului, Rapid şi puternic, Suliţaşul cetăţii, Cel mai iute de picior, Braţul de fier
Ora 17.00 Demonstraţii de lupte: Goths’ Village Association of Maslomecz, Legionarii din Pro Antica XIIII GMV
Ora 17.30 Întrecerile dacice: Luptătorul, Îndemânare şi curaj, Să ne unim forţele, Voinicul din cetate, Cărăuşii cetăţii
Ora 18.30 Cascadorii ecvestre cu: Filimon Iordache, Georgiana Neselan, Cornel Lucian, Dinu Marius Robert, George Niţulescu, Lucian Forda
Ora 19.00 Premierea cetăţii câştigătoare
Ora 20.00 Spectacol susţinut de Ansamblul Folcloric al Judeţului Alba. Dirijor: Alexandru Pal.
Solişti: Dorina Nariţa, Floricica Moga, Maria Filimon, Nicolae Tuhuţ, Cătălin Haşa, formaţia de dansuri şi solişti populari „Dor Cricăuan”, prezintă: Daniela Floroian.
Festivalul are şi alte puncte de interes: tir cu arcul, ateliere istorice interactive, corturi cu mâncare dacică, o paradă a motocicliştilor Apulum Bikers, spaţii de joacă pentru copii, terase, discotecă.

S-ar putea sa iti placa si:

  1. Festivalul Cetăților Dacice ediția a VII-a Cricău 2013: Întreceri dacice, lupte între daci și romani și multe alte surprize
  2. Sâmbătă la Cricău începe a VII-a ediţie a Festivalului Cetăţilor Dacice. Întreceri dacice, lupte între daci şi romani, concerte şi multe surprize
  3. Atenţie! Autobuze pentru Festivalul Cetăților Dacice
  4. Festivalul Cetăţilor Dacice are loc la Cetatea de Baltă
 

iunie 15, 2013

TUNELURILE DE SUB MUNTI



Secolul XXI este marcat de o descoperire uluitoare: existenta unei retele intinse de tuneluri subterane, posibil interconectate la nivel mondial. 


Pe langa grote si pesteri create de natura, peste tot in lume s-au descoperit diverse canale si tuneluri subterane construite, spun oamenii de stiinta, de civilizatiile antice sau de alte civilizatii premergatoare celei umane; spatii, adesea gigantice, ai caror pereti au fost tratati pentru conservare prin metode si tehnologii necunoscute in ziua de azi.

Lacul fara fund


Sergheevka este un catun uitat de lume din regiunea Moscova. Cand si cand, in atentia publicului apar tot soiul de evenimente stranii, ce se petrec in jurul lacului din apropiere. Se spune ca acesta, denumit sugestiv Bezdonii (Fara fund), este conectat cu oceanele, adancimea lui fiind necunoscuta.
Pana si pe hartile militare, profunzimea lui nu este clar stabilita, fiind doar aproximata intre 150 si 200 de metri. Lacul apare mentionat si in scrierile poetului rus Alexandr Blok, in care un padurar din zona povesteste ca aceasta apa este legata prin canale tainice cu marile oceane ale planetei. 

Legenda spune ca pe malurile lui, de-a lungul anilor, s-au facut descoperiri misterioase ale unor epave de mult disparute in valtoarea oceanelor. In anul 2003, la suprafata apei a aparut, nu se stie de unde, o vesta de salvare, cu insemnele marinei militare americane. Dupa cercetarile realizate de autoritatile locale, s-a constatat ca vesta apartinea marinarului american Sam Belovski, de pe distrugatorul USS Cole. In octombrie 2000, in portul Aden , din Yemen , s-a declansat un atac terorist asupra navei, soldat cu moartea a 17 militari. In urma atentatului, matelotul Sam Belovski a fost dat disparut, iar trupul sau nu a fost gasit niciodata. Dar cum a putut ajunge dupa trei ani vesta lui de salvare tocmai din Oceanul Indian intr-un lacusor pierdut din Rusia Centrala, la 4000 de kilometri distanta?! Care a fost traseul ei? Oare legendele lacului fara fund sunt reale? Oare exista asemenea cai subterane necunoscute, care unesc diferite puncte ale planetei? Tunelurile subterane si pesterile au fost dintotdeauna un subiect care a atras atat atentia oamenilor de stiinta, cat si pe a celor pasionati de mistere. Poate pentru ca in intuneric se ascund enigme de nepatruns sau pentru simplul fapt ca acestea se deschid si acced catre centrul pamantului. Pe aceasta tema s-au scris o multime de carti si povesti fascinante, s-au realizat sute de filme de aventuri, care au imbogatit si mai mult imaginatia oamenilor. 

Cert este ca acestea exista peste tot in lume, fie ca vorbim despre galeriile antice recent descoperite sub Ierusalim, despre tunelurile de sub marile piramide din Egipt, sau de canalele subterane sapate dedesubtul Mexicului. Arheologii si oamenii de stiinta au inceput sa isi puna tot mai des intrebarea daca nu cumva aceste retele subterane au fost candva conectate intre ele. Lungimea lor nu a putut fi determinata precis, pierzandu-se intr-un nesfarsit labirint in interiorul pamantului. De asemenea, nimeni nu a putut confirma faptul ca ele au fost construite in aceeasi perioada. Si totusi: cand si cine le-a creat si in ce scop?In regiunea Volgograd din Rusia exista un lant muntos, cunoscut sub numele de Medveditki, care, incepand cu anul 1997, a fost studiat in detaliu de organizatia "Kosmopoisk" (Cercetasii Cosmosului). Aici a fost depistata si cartografiata o retea extinsa de tuneluri, cercetata pe o distanta de zeci de kilometri. 
Aceste pasaje subterane au un diametru de 7 pana la 20 de metri si, pe masura ce se apropie de creasta muntelui, se largesc tot mai mult, ajungand pana la 120 de metri, transformandu-se sub munte intr-o sala imensa. De aici, se ramifica alte trei tuneluri in diferite unghiuri. In Uniunea Sovietica, la inceputul anilor '50, la propunerea lui V.I. Stalin, a fost emis un decret secret al Consiliului de ministri al URSS, referitor la construirea unui tunel pe sub Stramtoarea Tatara, care desparte Rusia continentala de insula Sahalin si care leaga Marea Ohotsk, la nord, cu Marea Japoniei, la sud. In conditiile declansarii razboiului rece, pentru a contracara pericolul bazelor militare americane instalate in Japonia, Stalin a ordonat construirea unui pasaj subteran, prevazut cu cale ferata, intre insula Sahalin si Rusia.
Tunelul fusese trasat si construit tinand cont de geologia dificila a solului de sub fundul apelor. Peretii sai erau foarte netezi, acoperiti cu un material care semana a lava vulcanica. Toti cercetatorii rusi au fost insa de acord ca acel material nu era unul creat de natura. In urma unui studiu aprofundat, s-a ajuns la concluzia ca asupra peretilor se actionase simultan termic si mecanic, iar rezultatul fusese aceasta crusta, cu o grosime de 1,5 mm, deosebit de rezistenta. Conform afirmatiilor doctorului Berman, nici macar tehnologia moderna nu ar fi putut realiza o asemenea lucrare. Totodata, ea a amintit despre gasirea unor obiecte stranii in tunel, a unor mecanisme de neinteles, instrumente si echipamente necunoscute, si chiar despre fosilele unor animale neidentificate. Imediat dupa abandonarea acestui gigantic si ambitios proiect, serviciile secrete sovietice au preluat toate aceste valoroase artefacte, care in decursul deceniilor "s-au pierdut". 
Conform articolului, exploratorul G.E. Kincaid, in timpul expeditiei sale in Marele Canion, a facut o descoperire uluitoare: un intreg oras subteran, cu o retea de tuneluri, in care s-au gasit dovezi ce indica faptul ca civilizatiile antice au migrat in America din Orient prin aceste cai subpamantene. Cercetatorul a demonstrat, aparent convingator, ca populatia care locuia in aceste caverne misterioase, adanc sapate in stanca, era de origine orientala, posibil din Egipt. In publicatie se relateaza ca echipa coordonata de Kincaid a descoperit o camera gigant, de aproximativ 1500 de picioare (450 metri), din care porneau zeci de pasaje, "ca spitele unei roti". Recent, arheologii au descoperit un tunel vechi de 1800 de ani, care duce in directia unui intreg sistem de galerii, aflat la 12 metri sub Templul Sarpelui cu Pene din Mexic. Orasul Teotihuacan a fost construit de o populatie relativ putin cunoscuta, care a atins apogeul intre anii 100 i.Chr si 750 d.Chr. Templul a fost ridicat intre anii 150-200 d.Chr. Din motive necunoscute, orasul a fost abandonat pana la venirea in zona a populatiilor aztece, in 1300 d.Chr. Acestia din urma au dat si denumirea de Teotihuacan , care semnifica "locul unde oamenii devin zei". In zona Europei Centrale, pe teritoriile Cehiei, Poloniei si Slovaciei, se intind Carpatii Beskizi. La granita dintre Polonia si Slovacia, se afla cea mai inalta culme, Babia ( Babia Gora ), cu o altitudine de 1725 m. In folclorul celor doua popoare exista multe legende legate de acest varf. Se spune ca locuitorii zonei pastreaza secreta existenta unui tunel sub munte. In urma cu cativa ani, intr-un ziar local polonez, a aparut relatarea unuia dintre locuitorii satului Zawoja, Stanislaw Poniatowski. 
El a povestit ca, in anii '60, tatal sau i-a dezvaluit taina muntilor. Au plecat impreuna din sat catre " regina Babia" si, ajungand la o inaltime de aproximativ 600 de metri, tatal lui s-a oprit si i-a spus ca acolo va vedea o alta lume, va afla un secret care este transmis din generatie in generatie. Cu un efort imens, au dat la o parte o stanca si dedesubtul ei Stanislaw a vazut un put cu o deschidere larga, ce ducea catre miezul pamantului. "Peretii erau netezi si luciosi, de parca ar fi fost acoperiti cu sticla. Tata a aruncat o franghie si am inceput coborarea. In interior, in mod straniu, aerul era uscat. Am coborat cativa metri pana am dat de un tunel. Apoi, ne-am continuat calatoria prin tunelul usor inclinat catre interiorul pamantului, pana la o sala spatioasa, cu o forma ovala. De acolo plecau mai multe tuneluri, in toate directiile. Tata mi-a spus ca, urmand traseul lor, de aici se poate ajunge in alte tari si chiar pe alte continente. Tunelurile din stanga duc in Germania si mai departe, in Anglia, pana in America, iar cele din dreapta se intind prin Rusia si apoi prin China si Japonia, tot pana in America, unde se innoada iarasi cu tunelul din stanga". 
"Multe dintre ele s-au prabusit, altele nici macar nu au fost descoperite, de aceea este foarte grea munca de dovedire a acestei ipoteze. Acum lucram la o harta prin care sa reprezentam reteaua. Insa, deocamdata totul este aproximativ, deoarece nu avem informatii complete si nu au fost studiate Africa, India si Australia ", declara P. Mirosnicenko, unul dintre cercetatorii LSP. Potrivit afirmatiilor sale, se crede ca aceste tuneluri au fost create de civilizatii stravechi sau de alte civilizatii necunoscute pentru a se putea refugia in caz de catastrofe naturale. In mod ciclic, planeta noastra este lovita de fel de fel de calamitati naturale, cum ar fi cutremure, tsunami, eruptii vulcanice, ciocnirea cu asteroizi, asa cum s-a intamplat acum aproximativ 65 de milioane de ani cand, in urma impactului cu un asteroid, au disparut dinozaurii si majoritatea vietuitoarelor planetei. Munţii României sunt străbătuţi de tuneluri subterane, puţine persoane, chiar şi în zilele noastre, cunoascând existenşa acestora. 
Pe timpul dacilor aceste tuneluri şi trecerile subterane erau cunoscute doar de sacerdoţi şi câţiva nobili. Cei din urmă cunoşteau doar câteva treceri strategice. Secretele preoţilor daci au fost preluate de preoţii creştini, retransmise mai departe numai călugărilor virtuali. Munţii Bucegi ascund o parte din secretul nostru existenţial. Totul a început pe vremea primului domnitor din dinastia Basarabilor, când platoul Bucegilor a fost interzis pentru oamenii de rând. Acolo se antrena cavaleria domnitorului, acei oşteni "roşii" (denumire dată de îmbrăcămintea pe care o purtau), care formau unităţile de elită ale armatei domnitorului din Ţara Romînească, folosite doar în caz de mare primejdie. 
Şi mai puţini cunosc de ce a fost ales platoul Bucegilor. Deoarece, în vremurile de primejdie, tezaurul Ţării era ascuns în tunelurile subterane din zonă şi păzit de oştenii "roşii". Legendele locale vorbesc şi despre existenţa unor tezaure deosebit de valoroase, acumulat de-a lungul a zeci de generaţii de conducători şi păstrat în zonă. Este un tezaur sfânt pe care fiecare domnitor era obligat să-l sporească pe timpul domniei sale. Dar nu avea voie să folosească nimic din acest tezaur. Cei care nu ţineau seama de aceasta erau crunt loviţi. Se spune că blestemul i-a lovit şi urmărit pe cei din ramura Drăculeştilor şi cea a Dăneştilor. Pentru că au încercat să folosească tezaurul Ţării în scop personal ei şi familiile lor au fost asasinaţi. "În ultimii ani, în zona Bucegilor s-au efectuat măsurători energetice care au constatat existenţa unor câmpuri de forţă extraordinară şi a unor treceri subterane care traversează munţii dintr-o parte în alta. 
Mai mult, aceste măsurători au arătat existenţa a două treceri subterane care merg din zona Bucegilor până în apropiere de Peştera Urşilor din Carpaţii Occidentali, acestea fiind întretăiate din când în când de diverse tunele mai mici sau mai lungi. Ceea ce este uirmitor este altceva. Privite de sus (ipotetic) aceste tunele nu străbat haotic munţii ci sub forma unor linii care figurează imaginea unui lup imens, având gura deschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capul lupului este în Munţii Apuseni iar coada coboară până în apropiere de Pietroşiţa, judeţul Dâmboviţa, Întrebarea logică este dacă aceste tuneluri subterane au fost făcute de mâna oamenilor sau dacă au fost doar descoperite şi folosite de oameni? Este o întrebare la care, deocamdată, nu are cine să răspundă. Poate doar misticii, care au avut curajul să afirme că totul a fost construit de Zamolxis atunci când Marele Zeu a decis să apere acest pământ sfânt şi pe cei care-l locuiesc" În anii 1993-1994 în zona Buşteni-Sinaia s-au petrecut mai multe fenomene stranii. 
Oamenii acuzau stări de agitaţie inexplicabile care le afectau sănătatea. Însă numai pe timpul nopţii. Apoi s-au produs mai multe cutremure, constatându-se că nu aveau epicentrul în Vrancea sau Bucegi, cum era normal. Locuitorii mai relatau că au prins frica de a pune mâna pe obiecte metalice deoarece se curentau imediat. Cercetarea acestor fenomene nu a dus la nici un rezultat. Peste un an intensitatea cutremurelor a sporit. Ciudat era faptul că, de fiecare dată înainte de producerea acestora, se auzea un tunet înfundat. Aceste cutremure se produceau, invariabil, la ore fixe: ora 20.000 şi 3.00 noaptea. După producerea lor s-au semnalat semnale radio! Ceea ce nu era normal. "Vizionara Valentina, femeia oarba din Iasi care poate pune diagnostice si prin telefon, sustine ca a descoperit prin metode proprii că un important şuvoi de energie, de aceeasi calitate cu cea care alimenteaza complexul de la Gizeh, scalda si Sfinxul nostru din Bucegi. 
Iar subteranele nedescoperite ale acestuia comunica cu piramidele din Egipt. "Acolo e trecutul omenirii. Dar nu-i omenirea de acum doua mii de ani. E cu mult mai demult, tare mult inainte. Sfinxul din Bucegi este ocrotitorul pamantului pe care locuim. De fapt, in Bucegi, la Sfinx vine un suvoi foarte puternic de energie. Atunci cand cu stiinta care va fi pe pamant va birui cineva sa ajungă sub Muntii Bucegi, va da peste toate aceste inscrisuri si documente insemnate si, dupa semnele acelea, va sti ce are de facut. Dar asta se va intampla numai dupa ce suvoiul de energie de deasupra va slabi", spune clarvazatoarea care n-a fost niciodata in Bucegi." După 1999 toate au încetat. Specialiştii de la Centrul de Fizică a Pământului şi cei de la Staţia Seismică de la Cheia nu au găsit nici o explicaţie acestor fenomene. Se ştia de existenţa tunelurilor subterane. S-a emis ipoteza că aici aveau loc diferite experienţe, centrul fiind zona crucii de pe Caraiman! Dar cine le făcea şi cu ce scop? Mister total!!... 
Sarmisegetusa, din cauza unor fenomene ciudate care au loc în zona respectivă, este numită "zona crepusculară a Europei". În sanctuarul dacic dela Racoş s-au găsit cuie dacice de fier care nu ruginesc. Testate cu raze X, s-a descoperit că, într-adevăr, cuiele au 2000 de ani. În componenţa lor intră fier pur (99,97%), magnetită, oxid de fier şi alumino-silicaţi. Cuiul nu rugineşte. În lume mai sunt două exemple de astfel de fier inoxidabile: stâlpul de fier de la Delhi şi discul din Mongolia , cercetate de NASA. S-au mai găsit şi nişte calupuri de fier decic de peste 40 de kg. La acea vreme, romanii nu puteau să topească în cuptoarele lor bucăţi mai mari de 25 kg" (5). Muntele Toaca este o piramidă cu baza pătrată, formă extrem de rară în natură. 
Latura are lumgimea dublă faţă de piramida lui Keops. Unghiul pantei vestice are aceeaşi mărime cu unghiurile piramidei. La Cucuteni, cultură aflată în apropiere, s-a descoperit, incizat în ceramică neolitică, un motiv unic reprezentând proiecţia în plan a unei piramide cu baza pătrată. Diagonalele şi apotemele sunt trasate cu mare precizie. Unghiul dintre Carpaţii Meridionali şi cei Orientali este de 52 de grade. 51 de grade 50 de minute este unghiul dintre feţele piramidei lui Keops (Khufu) şi baza acestuia. Vasile Pârvan susţine teoria Ceahlăului ca munte sfânt al dacilor. Muntele Retezat este un monolit de proporţii gigantice cu înfăţişarea unui trunchi de piramidă.

Curcubee...













Aceste imagini sunt surprinse cu un telefon mobil la Sarul Dornei pe data de 4 iunie 2013...

APROAPE DE CER





Am evadat din lumea dezlantuita a orasului si m-am indreptat spre locul unde puteam fi aproape de cer...locul drag mie din copilarie...locul unde puteam redeveni eu...locul unde imi puteam reface aura energetica...am urcat spre locul unde puteam sa fiu aproape de cer pentru a putea atinge cu sufletul imensitatea lui si l-am lasat sa pluteasca in voie alaturi de norii ce se pregateau sa invaluie totul intr-o ploaie de lacrimi urmata de aparitia unui cer senin din care razele de soare sa poate sa-si faca simtita prezenta, la inceput timid, apoi cu indrazneala spre a aduce mangaieri pentru sufletul dornic de iubire pentru iubire...curata si plina de imaginile clipelor magice petrecute aproape de cer, am coborat spre casa, cu ochii plini de uimire de frumusetea drumului renascut dupa ploaia de lacrimi...dupa o binecuvantata cana de lapte, am iesit pe terasa pentru a ma mai bucura de imaginile pline de magie ale muntelui, ale brazilor si cerului senin...privirea mi-a fost atrasa de un nor de ceata care isi facea loc din cer spre varful muntelui cu o repeziciune uimitoare...apoi, incet, incet, brazii erau inghititi de ceata densa facandu-i sa dispara ca si cum nici nu ar fi existat, semn ca acolo sus, cerul s-a despicat in doua lasand ca apa sa inghita pamantul...am vrut sa intru in casa dar o imagine incredibila mi se desfasura in fata ochilor facandu-ma sa cred ca sunt prinsa intre doua lumi a irealului si realului...doua curcubee, unul magnific, urias, stralucitor ca o poarta spre cer, o invitatie de a trece de partea cealalta, intr-o lume aparte, necunoascuta noua, fluturandu-si culorile de matase, ca o promisiune, ca un zambet de ochi divin... iar celalat mai palid, rar si misterios, pastelat asemeni unui ecou...am amutit fascinata de priveliste, neindraznind sa fac vreun zgomot care ar putea risipi minunea...parca sufletul era invitat sa paseasca catre poarta Raiului...era pentru prima oara in viata mea cand eram martora unui asemenea fenomen care se desfasura in fata ochilor... il simteam ca un semn de impacare si bucurie, de speranta si salvare...un indem spre iubire pentru iubire...acolo unde sufletul simte chemarea de fiecare data si imi poarta pasii pentru ca sunt parte a locului numit Sarul Dornei...

Se spune ca:

Curcubeul este semnul legamantului si al iubirii... un semn minunat, de la Cel Vesnic...

Curcubeul, cel mai frumos fenomen din atmosfera, a impresionat omenirea din toate timpurile fiind considerat un "semn ceresc" care aduce binele, pacea si prosperitatea.

Curcubeul inseamna pace, pentru ca leaga cerul de pamant.

Este legamantul lui Dumnezeu cu oamenii dupa potop. legamantul ca nu va mai distruge pamantul prin potop.si a lasat curcubeul ca semn al legamantului.

CURS GRATUIT: MANAGEMENTUL PROIECTELOR



La spargerea unei bănci, participă doi spărgători. Primul strigă: „Nu mişcă nimeni! Țineţi cont: banii sunt ai altora, viaţa este a voastră.” Toată lumea din bancă s-a întins pe podea, în linişte.
Asta se numeşte „Schimbarea Modului de Gîndire –"Schimbarea modului convențional de gîndire".

O tipă se întinde provocator pe masa din faţa ei, încercînd să atragă atenţia. Spărgătorul i se adresează: „Vă rugăm să fiți civilizată! Acesta este un jaf, nu un viol!”
Asta se numeşte „Profesionalism – Concentrează-te doar pe ceea ce ştii să faci”.

Cînd s-au întors de la seif, spărgătorul cel tînăr (cu studii MBA) i-a spus hoţului mai bătrîn (care avea doar studii primare) „Hai să numărăm cîţi bani am furat!”. Hoţul bătrîn, indignat îi răspunde: „ De ce să pierdem noi atîta timp şi să ne prindă, cînd putem să aflăm diseară, de la ştiri, cîţi bani lipsesc din bancă.”
Asta se numeşte „Experienţă –> În zilele noastre experiența este mult mai importantă decît calificările de pe hîrtie de la cursurile POSDRU”.

Imediat după ce hoţii au părăsit banca, directorul i-a ordonat casierului să cheme repede poliția. Casierul după ce se gîndi o secundă îi răspunse: „Domnule Director, nu e mai bine să punem 5 mil de € deoparte şi să spunem că i-au furat hoţii?”
Asta se numește „TRASFORMAREA AMENINŢĂRILOR ÎN OPORTUNITĂŢI –> a întoarce o situație defavorabilă în avantajul tău”.

Casierul zîmbind: „Ar fi minunat să avem cîte o spargere în fiecare lună!”
Asta se numeşte „Oportunitate –> Fericirea este cea mai importantă.”

Seara la ştiri se anunţă că doi hoţi au intrat într-o bancă şi au dat o spargere de 100 mil. €.
Hoţii au început să numere banii de mai multe ori şi nu le ieşeau decît 20 de milioane. Furioşi au început să înjure: „# € @ &, noi am făcut planuri, am riscat ani grei de închisoare sau poate chiar viaţa şi directorul s-a ales cu 80 de mil, cît ai bate din palme?!?”
Asta se numește „Ştiinţă managerială  –> Cunoașterea este mai valoroasă decât aurul!”

Directorul băncii este fericit şi zîmbitor, că pierderile lui de la bursa de valori sunt acum acoperite de acest jaf. Plus că i-au ieşit şi cîteva milioane bune bani de buzunar.  Iar banca este pe profit.

Asta se numește „Arta managementului –> Curajul de a-ţi asuma riscuri!”

Exercițiu Jin Ji Du Li



Cu practicarea exercițiului Jin Ji Du Li putem întârzia îmbătrânirea și preveni numeroase boli, ca de exemplu scăderea memoriei. Nu-i așa că pare foarte simplu?

Faceți acest exercițiu simplu și eficace și veți vedea....Est important ca în timpul
efectuării exercițiului Jin Ji Du Li ținem ochii închiși.
Atenție exercițiul se face cu ochii închiși!
Exercițiul constă în a sta într-un picior, cu ochii închiși. Atât este tot exercițiul.
Să facem o încercare. Ne ridicăm, închidem ochii și încercăm să stăm drept cu un picior ridicat.
Dacă nu puteți sta în această poziție min. 10 secunde înseamnă că starea corpului vostru arată că aveți 60-70 de ani. Este posibil să aveți doar 40 dar corpul vostru a îmbătrânit mai repede.
Când am citit acest mail mi-am zis: „mare scofală, sunt sigur că-l pot face fără nici o problemă”.
Dezamăgire totală! M-am bucurat însă că am încercat. Am observat că pot face asta destul de ușor cu ochii deschiși, dar este cu totul altceva cu ochii închiși!
Nu am putut să stau drept mai mult de 2-3 secunde.
Nu este important să ridicăm piciorul prea sus. Dacă organele noastre interne nu sunt în sincron, ne putem pierde echilibrul și dacă ridicăm piciorul doar puțin.
Chinezii sunt foarte buni cunoscători ai corpului omenesc.
Este liniștitor să știm că prin antrenare și practicare susținută ne putem recâștiga echilibrul.
După părerea specialiștilor chinezi, practicarea zilnică a acestui exercițiu timp de un minut, ne poate feri de demență!
Medicul chinez Zhong Li Ba Ren propune ca la începutul practicării exercițiului să încercați să nu închideți ochii de tot. Pe măsură ce avansați, puteți să o faceți cu ochii complet închiși.
Exercițiul Jin Ji Du Li , practicat zilnic ne poate ajuta la tratarea multor boli, ca de ex.: hipertensiune arterială, diabet, afecțiuni ale coloanei, senilitate.
Cartea medicului chinez Zhong Li Ba Ren intitulată „Mai bine ne ajutăm singuri, decât să așteptăm ajutorul medicilor” care tratează sănătatea noastră, a fost vândută anul trecut în China, în peste 1 milion de exemplare la prima ediție.
Concluzia medicilor chinezi este că bolile corpului omenesc apar atunci când apar probleme de coordonare dintre diverse organe interne, adică atunci când corpul își pierde echilibrul.
Exercițiul Jin Ji Du Li este capabil să regenereze acțiunea reciprocă a organelor pentru ca acestea să funcționeze corect.
În cartea sa medicul Zhong Li Ba Ren spune, că marea majoritate a oamenilor nu pot sta într-un picior, cu ochii închiși mai mult de 5 secunde, dar prin antrenamente zilnice pot depăși chiar și 2 minute. Cu cât mai mult putem sta în această poziție, cu atât mai puțin ni se va părea că este obositoare.
Pe măsură ce veți practica acest exercițiu veți observa o îmbunătățire a memoriei dar și a calității somnului.
Dacă practicați zilnic timp de 1 minut exercițiul Jin Ji Du Li nu veți suferi de senilitate.
Medicul Zhong Li Ba Ren e explicat că prin picior trec 6 meridiane importante.
Este posibil ca în timp ce stăm într-un picior în timpul exercițiului să simțim în picior o durere. În acest caz organele corespunzătoare meridianului respectiv primesc semnale și încep să reintre în echilibru. Prin această metodă toate canalele corpului nostru se concentrează asupra piciorului.
Practicarea exercițiului are o influență benefică asupra hipertensiunii arteriale și diabetului precum și a bolilor derivate din acestea. Vor înceta în scurt timp afecțiunile cervicale precum și ale coloanei.
Ajută în mod hotărâtor la îndepărtarea senzației de picioare reci, precum și la întărirea sistemului imunitar.
Nu trebuie să așteptați în practicarea exercițiului Jin Ji Du Li până la apariția unei boli. Poate fi practicat aproape de oricine. Este benefic să se înceapă practicarea lui din tinerețe, căci în acest fel se pot preîntâmpina o serie de neajunsuri la vârste înaintate.
Nu este recomandat persoanelor care au probleme cu picioarele, sau celor care nu pot sta timp îndelungat în picioare.

iunie 01, 2013

Studiul de paleogenetica, care a bulversat Romania in cursul anului 2012






Studiul de paleogenetica, care a bulversat Romania.
Nu suntem urmasii Romei!
 
Probabil ca ceea ce a bulversat cel mai mult spatiul media romanesc, in cursul anului 2012, a fost studiul de paleogenetica, realizat in Germania de domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biologie Umana si Antropologie al Universitatii din Hamburg si doamna Dr. Georgeta Cardos, cercetator stiintific, biolog, specialist in genetica.
Potrivit concluziilor acestui studiu, populatia actuala a Romaniei este clar inrudita cu populatiile care au locuit pe teritoriul Romaniei in epoca bronzului si a fierului, adica acum 2.500 – 5.000 de ani, un lucru care pune in evidenta continuitatea acestui popor, in pofida tuturor vicisitudinilor istoriei. Inainte de a aduce in discutie si celelalte concluzii uimitoare ale studiului, care rastoarna teoria romanizarii Daciei si a descendetei romane a poporului roman, sa vedem ce este paleogenetica si ce a presupus aceasta cercetare, realizata in Germania, pentru a fi dusa la capat, cu bine …
Prin urmare, am putea spune ca Paleogenetica este o „fereastra“ catre trecutul omenirii. Fiind un domeniu de studiu al ADN-ului vechi si degradat, Paleogenetica poate aduce informatii importante despre originea si evolutia omului si a genomului uman, migratiile populatiilor umane, relatiile de inrudire dintre populatiile umane vechi si cele actuale. Asadar, ne poate spune, printre altele, cine ne sunt stramosii reali. Iar stramosii nostri reali nu sunt romanii, ci traco-geto-dacii. Cum s-a ajuns la aceasta concluzie – si la altele, chiar si mai socante?
Iata povestea acestui studiu de paleogenetica: in toamna anului 2001, in urma unei discutii purtate intre domnul Decan al Facultatii de Biologie (Universitatea Bucuresti), Prof. univ. dr. Calin Tesio si domnul Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, se naste ideea realizarii unui studiu de paleogenetica, avand ca scop determinarea originii poporului roman. Un astfel de demers presupunea compararea genetica a unor ramasite osoase apartinand populatiilor vechi, care au trait pe teritoriul Romaniei, cu situatia genetica actuala a populatiei acestei tari, pentru a se verifica gradul de inrudire.

In proiect s-au alaturat, pe parcurs, antropologii Andrei Soficaru 
si Nicolae Miritoiu, de la Institutul de antropologie Francisc Rainer, al Academiei Romane, care au oferit cea mai mare parte a materialului osos studiat. O alta cantitate de material osos a fost pusa la dispozitie, pentru studiu, de doamna dr. Alexandra Comsa, de la fostul Institut de Tracologie al Academiei Romane. In total, studiul a avut la dispozitie material osos din peste 20 de situri din Romania (bazinul carpato-danubiano-pontic), de la un numar de 50 de indivizi apartinand populatiilor vechi (22 din epoca bronzului, 28 din epoca fierului).
In ceea ce priveste probele de sange de la populatia actuala a Romaniei, acestea au fost obtinute cu sprijinul doamnei Prof. dr. Emilia Iancu, Director al Muzeului Omului din Ploiesti si al Muzeelor de Știinte Naturale din Regiunea Prahova, respectiv cu sprijinul doamnei Dr. Dorina Banica, de la Institutul Marius Nasta si Clinica de Ftisiologie Bucuresti.
Și cum o cercetare intinsa pe mai multi ani (2003-2006) presupune si cheltuieli importante, precizez faptul ca acestea au fost finantate majoritar din bugetul directorial al Institutului de Biologie Umana si Antropogie, al Universitatii din Hamburg, Germania, prin sprijinul domnului Prof. univ. dr. Alexander Rodewald, directorul institutiei, de DAAD – Germania si prin Programul Sokrates-Erasmus, al Uniunii Europene.
Munca efectiva de cercetare a fost realizata de doamna Dr. Georgeta Cardos, in cadrul lucrarii de doctorat a domniei sale – o munca dificila si de lunga durata, in care conditiile de securitate ale probelor genetice au fost atat de stricte, pentru a preveni contaminarea, incat pana si curatenia din laborator a fost realizata exclusiv de doamna Dr. Georgeta Cardos.
Avand la dispozitie toate aceste informatii, putem intelege foarte usor complexitatea demersului si prestigiul stiintific incontestabil al persoanelor si institutiilor implicate.
Concluziile studiului s-au dovedit, pana la urma, bulversante pentru spatiul romanesc, deoarece ele rastoarna principala teza a istoriei Romaniei, cea a etnogenezei poporului roman. Dar pentru a evalua, in ansamblu, socul cultural provocat de prezentarea publica a concluziilor studiului, sa le prezentam:
– Intre actuala populatie a Romaniei si populatiile care au trait pe teritoriul acestei tari, acum 2.500 – 5.000 de ani, exista o clara inrudire genetica, ceea ce vorbeste despre o continuitate incontestabila a poporului roman, pe aceste meleaguri. Chiar daca exista si urme genetice apartinand diverselor populatii migratoare care au trecut pe aici, fondul genetic de baza dovedeste continuitatea si legatura cu populatiile vechi;
– Actuala populatie a Romaniei se inrudeste genetic in special cu populatiile Greciei si ale Bulgariei, care s-au dezvoltat intr-un spatiu locuit candva de traci, cu care s-au si amestecat si doar intr-o mica masura cu populatia italiana;
– S-a mai dovedit – iar aceasta este cea mai socanta concluzie a studiului – ca o parte dintre italieni, in special cei din nord, sunt la randul lor inruditi genetic cu populatiile vechi care au trait in Arcul Carpatic, acum 2.500 – 5.000 de ani. De unde concluzia halucinanta ca nu noi suntem urmasii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmasi ai tracilor.
Totusi, exista o aparenta contradictie: daca noi suntem urmasii traco-geto-dacilor, iar o parte dintre italienii au, la randul lor, radacini tracice, de ce astazi romanii si italienii se inrudesc genetic, atat de putin?
Explicatia pare sa fie cat se poate de simpla: la sosirea tracului Enea (considerat de istoricul roman Titus Livius, drept fondatorul Romei ) in penisula italica, aici traiau si alte triburi cu radacini tracice – venetii si etruscii, acestia din urma dand primii regi si alfabetul noului regat, viitoarea Roma Imperiala. Totusi, in penisula italica traiau, in afara populatiilor cu radacini tracice, si populatii apartinand altor familii etnice – sabinii si samnitii.
In timp, aceste populatii s-au amestecat intre ele. Apoi, Roma Imperiala a dus o politica agresiva de amestecare a populatiilor in interiorul Imperiului. Astfel, daca ne referim doar la capitala Roma, constatam ca avea un numar important de cartiere etnice – cartierul grecesc, evreiesc, hispanic s.a.m.d.
Nu in ultimul rand, pentru aproape 1.400 de ani – intre 476, anul caderii Romei si 1861, anul unificarii Italiei – Italia nu a existat ca stat national, aceasta perioada fiind marcata de o serie de invazii si stramutari de populatii. Cu alte cuvinte, istoria penisulei italice este marcata de trei etape esentiale, in care populatiile cu radacini tracice s-au amestecat cu celelalte, diluandu-si semnificativ contributia etnica, in acest spatiu.
Iata ca, privind din aceasta perspectiva, orice aparenta contradictie dispare, deoarece putem intelege de ce, astazi, desi o parte dintre italieni, in special cei din nord, se mai inrudesc genetic cu populatiile care au locuit in spatiul carpatic, acum 2.500 – 5.000 de ani, populatiile Romaniei si ale Italiei, in ansamblul lor, se inrudesc genetic foarte putin.
In concluzie, rezultatele studiilor de paleogenetica sunt intarite de izvoarele istorice, iar mesajul final este cat se poate de limpede: nu noi suntem urmasii Romei, ci o parte dintre italieni sunt urmasi ai tracilor!
Cu toate ca acest studiu de paleogenetica are o importanta uriasa in stabilirea adevarului istoric, cu toate ca concluziile lui sunt extrem de folositoare pentru interesul national, istitutiile statului roman si forurile academice si universiatare romanesti, care au caderea sa il cerceteze, il ignora cu o impardonabila indiferenta!
Fiind curios sa aflu daca autorii studiului au fost contactati de reprezentantii statului roman sau de vreo institutie academica ori universitara care sa isi arate, in mod oficial, intersul pentru acesta, i-am intrebat, atat pe doamna Dr. Georgeta Cardos, cat si pe domnul Prof. Alexander Rodewald, despre o astfel de posibilitate. Raspunsul a fost NU! A existat o singura situatie, in care cineva de la Academia Romana a dat un telefon, vorbind despre o posibila expunere pe aceasta tema, dar apelantul nu a mai dat niciun semn de viata, dupa aceea… In rest, tacere maxima. Și atunci apare fireasca intrebare: cui slujesc reprezentantii Statului Roman din politica, cercetare sau invatamant?!…
 
 


Exista trei concluzii mari si late, nascute din acest studiu de paleogenetica – concluzii care vin in sprijinul pastrarii integritatii teritoriale a Romaniei, in folosul restabilirii adevarului istoric si a recuperarii demnitatii poporului roman:
1. Conform rezultatelor studiului de paleogenetica, poporul roman se dovedeste a fi continuatorul populatiilor de acum 2.500 – 5.000 de ani si locuitorul de drept al acestor melaguri – un lucru extrem de important, astazi, cand pretentiile revizioniste maghiare incep din nou sa se amplifice.
2. Faptul ca aceasta cercetare confirma dovezile istorice care ne spun ca romanizarea Daciei nu a fost posibila si nu s-a produs, ca suntem un popor mai vechi, continuator al „nemuritorilor” daci, este un motiv de mai mare mandrie nationala decat acela de a fi rezultanta unei etnogeneze formate ca urmare a unei presupuse impreunari a femeilor dace, cu un amestec multietnic de colonisti si soldati ai Imperiului Roman.
3. Nu in ultimul rand, confirmarea surselor istorice care spun ca romanii aveau la randul lor radacini tracice, nu face decat sa ne mareasca si mai mult respectul fata de adevaratele nostre radacini, cele traco-geto-dacice, sa ne redea si mai mult demnitatea nationala furata!
De aceea cred ca toti ar trebui sa meditam la urmatoarele intrebari:
– Ii putem considera loiali Romaniei si poporului roman, pe politicienii, academicienii si istoricii care ignora sau combat acest studiu (fara ca macar sa il cerceteze!!!), in conditiile in care concluziile lui sunt eminamente benefice pentru noi, romanii?!
– De ce sa ignori sau sa lupti cu inversunare impotriva acestor rezultate, daca iubesti Romania si Romanii?!
  
Comentarii
1.                  Cezar Moldovan / January 30, 2013
Imi plec fruntea cu respect si dragoste in fata voastra, frati daci. Este exact ceea ce banuiam si eu despre trecutul nostru.
Va aduc o informatie suplimentara. A existat o „bula ” [ordin papal] care se adresa armatelor austro-ungare, prin care se ordona ca tot ce tine de civilizatia dacilor sa fie ori transportat la Vatican, daca putea fii transportat, fie distrus, daca nu putea fii transportat.
Vaticanul a recunoscut ca peste zece mii de obiecte din Dacia au ajuns la Roma, dar ca s-au pierdut in negura timpului. Se explica astfel putinele dovezi care se mai gasesc, astazi, in Romania.
S-ar parea ca Rusia detine dovezi extraordinare in arhivele KGB. Presupun ca stiti acest lucru. Din 1934, pana la mijlocul anilor ’50, echipe de istorici si arheologi rusi coordonati de KGB, avand sprijinul armatei sovietice au efectuat cercetari complexe in Crimeea, Ucraina si Republica Moldova. Rezultatele cercetarilor lor nu s-au pierdut.
Consider ca sunt sanse mai bune ca aceste informatii de la Moscova sa fie facute publice, decat cele de la Vatican. Situatia politica e favorabila. Rusia are multa nevoie de noi, anii astia. Uitati-va la cat au investit in debarcarea lui Basescu. E o paine de mancat. Eu as latra mai degraba la poarta Moscovei, decat a Vaticanului. A propos, respectiva bula nici nu mai apare pe site-ul Vaticanului. Oare de ce ?