Se intampla in anul 2011 pe data de 18 ianuarie, deci acum 10 ani. Oricine care are coloana vertebrala isi permite o multime de intrebari. Eu nu mi-am permis decat o singura intrebare pe care mi-am pus-o: INCOTRO SE INDREAPTA OMENIREA?
ianuarie 19, 2021
aprilie 02, 2019
decembrie 30, 2013
decembrie 28, 2013
decembrie 01, 2013
noiembrie 30, 2013
SA NU-I UITAM!!!
Sa nu-i uitam pe cei care si-au dat viata pentru ca noi sa putem sarbatori
Ziua Romaniei!
noiembrie 01, 2013
Anonymous - Message to Romanian Police.
Anonymous - Message to Romanian Police.
Acesta este un mesaj dat catre politie, armata si SRI cu privire la evenimentele desfasurate in Piata Universitatii din Bucuresti si din toata Romania.
http://youtu.be/SSz5PqZynAA
Acesta este un mesaj dat catre politie, armata si SRI cu privire la evenimentele desfasurate in Piata Universitatii din Bucuresti si din toata Romania.
http://youtu.be/SSz5PqZynAA
septembrie 28, 2013
„Divide et impera” vs ROMANIA
„Poate ca am avea suficienta putere de divinatiune pentru a cuprinde viitorul daca nu ne-ar incurca prezentul cu elementele sale” (Lucian Blaga).
Poate cele ce veti citi, daca veti citi, va vor revolta, dar este o tristetea care m-a cuprins in ultima perioada cand oamenii pe care ii stiam, i-am descoperit atat de schimbati, incababili sa-si stapaneasca furia, sentimentele, gesturile. reactiile, rautatile, plini de un vocabular violent, uitand ca altii au facut sacrificii pentru ca ei sa ajunga aici, azi. Ma tot intreb: Incotro oameni?
Nicolae Iorga spunea ca: „Natiunea ta nu e numai natiunea de unde vii, ci si aceea din care merita sa faci parte”.
Am invatat ca omul este o fiinta inteligenta dar, viata mi-a dovedit ca nu toti pot accede la aceasta inteligenta in adevaratul sens al cuvantului. Omul poate fi o fiinta usor de convins, de manipulat, ca o marioneta pe care o modelezi si o conduci cum iti este voia. Ma refer, aici, la o mare parte a omenirii, fara a aduce prejudicii personalitatii lor. Ultimile evenimente mi-au dovedit ca as avea oarece dreptate mai ales ca aceste evenimente, prin derularea lor, nu au dat alta posibilitate gandurilor, logice sau ilogice, sa se aseze intr-o ordine fireasca, asa cum ar fi trebuit sa gandeasca si sa se comporte o fiinta care ar fi putut sa detina oarece inteligenta.
As indrazni sa dau cateva explicatii legate de aceasta expresie straveche si insusita de acele fiinte care isi doreau cu disperare sa devina conducatori, puternicii lumii sau, macar, a unor natiuni care sa le aprobe meritele de unici lideri.
Deci, “Divide et impera”, expresie provenita din latina unde exista ca si proverb si atribuita lui Filip al II lea, rege al Macedoniei (382-336 I.C.), care descrie politica sa impotriva oraselor-state grecesti, a fost preluata si aplicata, cu succes, de-a lungul timpului, chiar si in zilele noastre aplicatia ei a dat roadele scontate. In scumpa noastra limba materna, romana, ea este cunoscuta ca: “divide si cucereste”, “dezbina si stapaneste”, “dezbina si impune-ti vointa” sau “dezbina si domina”.
In politica si sociologie, expresia, este o combinatie de tactici politice, militare si economice de castigare si mentinere a puterii prin divizarea unei populatii in entitati mai mici care luate separat au putere mai mica decat cel care isi impune vointa si o strategie in care grupuri de putere mica sunt impiedicate sa se uneasca si sa devina mai puternice.
Este foarte interesant ca in unele strategii se folosesc elemente ca crearea sau neimpotrivirea la formarea de grupuri inguste din populatia vizata care sa absoarba resurse si sa previna aliante care sa-l provoace pe dominator sau promovarea celor dispusi sa colaboreze cu cel ce isi impune vointa, acordand recompense substantiale, persoanelor din acelasi grup sau din grupul rival.
Se mai poate aminti ca elemente, promovarea neincrederii si neintelegerii intre membrii unui grup sau intre grupuri; impunerea propriei vointe in vederea obtinerii rezultatelor dorite; realizarea impunerii, subtil sau transparent prin incurajarea unor cheltuieli de lux, diminuand alte cheltuieli necesare.
Aceasta expresie a functionat in toate timpurile asupra celor supusi acestei tactici si asupra celor dispusi sa urmeze aceasta cale cu un rationament ingust mai ales ca era in avantaj personal. Functioneaza excelent in societati/populatii in care competitia intre familii, clase sociale, este acerba, inainte ca dominatorul sa se manifeste, fiind favorizata de o proasta comunicare sau lipsa ei, intre membrii unei populatii. Un alt element care merita amintit este atunci cand structura de putere cauta, nu produce, fisuri existente intre membrii unei colectivitati sau grupuri. Aceste strategii, au fost efectiv si eficient, folosite de administratorii imperiilor vaste, inclusiv de cei ai Imperiului roman cat si de cel britanic, pentru a castiga si mentine controlul asupra teritoriilor lor cu un numar mic de trupe.
Citandu-l pe Barbu Stefanescu Delavrancea, care spunea ca: “Natiunea nu este o intovarasire economica de productie si consum, nu este o juxtapunere de indivizi cu interesele lor subiective si egoiste, ci este un mare suflet rezultand din sufletele tuturor, stransa impreuna de amintirile trecutului, de primejdia prezentului si aspiratiile viitorului.”, putem desoperi o asemanare izbitoare intre expresia “Divide et Impera” si elementele care au stat la baza unor evenimente recente.
Sa ne reamintim, cu durere, de desfasurarea recentelor evenimente in ceea ce privesc protestele pro si contra “Rosia Montana”, gandurile te duc spre un scenariu pus la punct conform acestei celebre expresii “Divide et Impera”. Poate ma insel, sau imaginatia mea a luat-o razna, dar elementele acestei expresii te duc spre un scenariu bine pus la punct (promovarea neincrederii si neintelegerii intre membrii unui grup sau intre grupuri), atat timp cat, noi oamenii, ne incadram in acel rationament ingust pe care il stapanim cu strasnicie si de care facem uz de fiecare data cand dorim sa ne spunem parerea, asa, ca sa ne aflam in mijlocul atentiei sau sa dovedim ca am meritat din plin compensatia pe care am primit-o in schimbul colaborarii. A mai trebuit sa ne fie captata atentia si cu un alt caz, pentru aplicarea cu succes a expresiei, legat de Legea cainilor comunitari (proasta comunicare sau lipsa ei intre membrii unei populatii), caz cu explicatii pline de abureli, avocati si declaratii contradictorii dupa care a urmat cazul actorului Arsinel, tot pro si contra. Ma intreb, pe buna dreptate, ce caz sau cazuri pro si contra vor mai urma pentru a ne distrage atentia, poate, de la acel ceva de care nu trebuie sa avem cunostinta. “Divide et Impera” si-a spus cuvantul in Romania. Dintr-un popor primitor si legat de “glie”, am ajuns o natiune detestata si migratoare. Dintr-un popor curajos, am ajuns o natiune lasa. Dintr-un popor care a dat lumii oameni de stiinta, inventatori, sportivi de performanta, apreciati si recunoscuti in lume, prozatori, poeti, am ajuns o natiune inculta, plina de raufacatori, hoti, criticata, lenesi. Aceste aprecieri dor si te fac sa-ti pleci capul in loc sa-l ridici. Stiu, veti spune ca nu este adevarat, ca suntem apreciati, respectati, dar aceste aprecieri si recunoasteri nu vin din partea unor natiuni, ele vin din partea a catorva oameni sau mici grupuri. Realitatea din afara este alta fata de cea prezentata. Tot ce promovam prin mass-media, TV, este in defavoarea noastra. Sunt putini cei ce incearca cu disperare sa arate si cealalta fata a noastra atata timp cat altii promoveaza tot ce este nedemn pentru o natie, cazul Elodiei care nu se mai sfarseste, cadavre de caini sfasiati de oameni, copii tinuti in asa zise case de copii dar de fapt sunt case ale mortii, ingrijiti de semeni de-ai nostri, carora nu le poti, nici macar, sa le atribui cuvantul “fiare” pentru ca si fiarele cedeaza in fata energiei emanate din suflet, paduri defrisate, batrani uitati de lume in case de chirpici, tineri care se sinucid, oameni care se auto-intituleaza stapani acolo unde vor muschii lor, oameni cu CV-uri facute la comanda si ajunsi peste noapte masteranzi, doctori in diverse specialitati, politicieni care hotarasc soarta unei natiuni, betivi dormind pe strazi, elevi luati pe sus si dusi asemeni unor infractori si exemplele pot fi numeroase. Unde am ajuns? Incotro oameni? Intre ce oameni am fost blestemati sa traim fara a purta vina ca ne-am nascut aici si acum? Nu tara sau pamantul pe care ne-am nascut poarta vina, ci noi oamenii care am uitat ca suntem fiinte inteligente, superioare vis-a-vis de acel regn numit animal. Noi am dat nastere unui nou regn pe care nu stim in ce categorie sa-l clasam. Ma rog ca bunicii mei cat si stramosii sa se scoale din morminte,sa intru eu in locul lor, lasandu-i pe ei sa renasca dreptatea, ei au stiut sa traiasca in dreptate si in decenta. Se spune “iubeste-ti aproapele”, noi ne “uram aproapele”. Se spune ”sa nu ucizi”, noi “ucidem”. Se spune “sa nu furi”, noi “furam”. Vorbim, vorbim vorbe care le exprimam fara a le intelege sensul, facandu-le auzite doar pentru ca le-am auzit la altii. Va intreb oameni buni, oare, nu va mai este dor sa puteti calatori prin tara fara sa va fie frica ca veti putea fi jefuiti, violati sau ucisi? Nu va mai este dor sa puteti trimite copilul intr-o tabara fara a va fi frica ca va fi batut sau ucis? Nu va mai este dor sa vedeti copii care au copilarie, sa vadeti elevii care sunt elevi, sa auziti dascali adevarati care, prin expunerile lor va faceau sa uitati sa respirati? Nu va este dor sa traiti o viata decenta intre oameni cu zambetul pe chip? Nu va mai este dor sa puteti merge pe strada-n siguranta si s-auziti un “va rog sa ma scuzati” sau “multumesc”? Nu va este dor sa vedeti un tanar cum trece strada un batran fara sa-i fie frica ca un sofer ii ignora izbindu-i cat colo fara viata? Nu va este dor sa cititi o presa civilizata si sa traiti intr-un oras curat? Nu va este dor de oamenii oameni si ca dreptatea sa fie dreptate si nimeni sa nu fie mai presus de lege? Nu va este dor sa puteti merge la vot din placere, nu din obligatie? Nu va este dor sa nu mai auziti ca Romania este o tara frumoasa, dar pacat ca este locuita si sa auziti ca Romania este o tara frumoasa si cu oameni atat de frumosi? Mie imi este dor, atat de dor, dar poate voi ramane cu acest dor pana voi pasi spre nefiinta si dincolo de ea, de mana cu speranta ca oamenii isi vor redescoperi, intr-un tarziu, adevarata lor valoare si identitate, identitate furata de o perioada de trista amintire, redescoperind ca: “In drapelul unei natiuni flutura sufletul colectiv al neamului.” (Tudor Musatescu).
septembrie 26, 2013
Rosia Montana Cyanide open-pit in the heart of Carpathian garden (eseu)
PROIECTUL MORTII !
Film realizat de specialisti americani in zonele unde a mai operat sau opereaza RMGC pe Glob si dezastrul lasat in urma lor...de adevaratele efecte ale acestui tip de minerit pe care il practica RMGC in Romania...Distribuiti acest film pentru ca iti pasa si nu poti sta indiferent asa cum stau indiferenti guvernantii nostri din ’89 incoace, in detrimentul natiunii si doar in interesul lor personal...
See also:
Behind Gold's Glitter: Torn Lands and Pointed Questions
http://www.nytimes.com/2005/10/24/int...
august 18, 2013
Albert Ignatenko - partea a II a
Academicianul Albert Ignatenko sustine ca orice om poate deveni un
fenomen. Japonezii spun ca el indeplineste o anumita misiune pe Pamant.
Ungurii cred ca este regele parafenomenelor. Important nu este ce poate
Ignatenko. Extraordinar este ce obtine de la oamenii obisnuiti. Albert
Ignatenko vine la Ora de veghe, intr-o editie speciala. Veti afla ca
posibilitatile voastre sunt nelimitate. Ca puteti fi ca el, daca va
doriti.
http://youtu.be/pJ_bv79008g
http://youtu.be/pJ_bv79008g
Albert Ignatenko - partea a I a
Academicianul Albert Ignatenko sustine ca orice om poate deveni un
fenomen. Japonezii spun ca el indeplineste o anumita misiune pe Pamant.
Ungurii cred ca este regele parafenomenelor. Important nu este ce poate
Ignatenko. Extraordinar este ce obtine de la oamenii obisnuiti. Albert
Ignatenko vine la Ora de veghe, intr-o editie speciala. Veti afla ca
posibilitatile voastre sunt nelimitate. Ca puteti fi ca el, daca va
doriti.
http://youtu.be/wvOs-CVTiUY
http://youtu.be/wvOs-CVTiUY
iulie 25, 2013
iulie 24, 2013
TRIBUT
Departe esti de mine
desi aproape
esti
si rece si stingher
tu ma privesti,
ca un strain pe drumuri
ma simt in preajma
si ganduri imi ard fruntea
si doruri inima.
Cand iubirea se stinge
si-apoi moare
lumina aurie
paleste si dispare
si dintre doi,
unul plateste scump tribut
iubirea de-a visat-o
si-n ea de a crezut.
(Lorelei, Bangkok,1996)
RUGA...
Da-mi Doamne inapoi
iubirea ce mi-ai luat-o,
sufletul mi-e gol
si inima indurerata.
Da-mi Doamne inapoi
puterea de-a pasi
din nou in viata,
increderea in oameni
si zambetul senin.
Da-mi Doamne inapoi
bucuria pruncului nevinovat
s-alerg cu el prin roua diminetii
si-n fata soarelui sa ne-nchinam.
Da-mi Doamne inapoi
puterea sa-l invat
cum taina apelor s-o inteleaga
si soapta brazilor sa o asculte
(Lorelei, Bangkok, 1996)
GANDURILE VISULUI
Esti aproape...
esti departe...
suflet necunoscut si cunoscut
Gandurile spre tine le-am deschis...
aproape sunt de-al tau suflet
Cu tine-n gand adorm...
Pierduti in lumi de noi stiute....
.............
Fug…Raman
Nu am glas…
Dar ma feresc
Totusi mainile
Ti le intind
Si-n brate calde
Te cuprind
…………………
Sunt uneori langa tine,
Risipindu-ne trupul si sufletul.
Ma regasesc visand langa mine
Lumina, ...un gand din ochii tai.
Ma intorc,....din alta viata
am sa vin,...de-un infint de ori...
sa invat in fata sa-ti stau....
un adopost in mine sa-l gasesc
si-al dragostea din noi.
Lumina de la iubire veni-va
si-o vom pastra impreuna…
sub pleoape.
(Lorelei, Sarul Dornei, 1978)
SPOVEDANIE
In seara asta vreau sa beau
Pentru dragoste, pentru ura...
In seara asta vreau sa traiesc
Pentru el, pentru nimeni...
Sa rad pentru toate zilele in care-am plans
Si mi-am umbrit pentru o clipa frumosii ani
Infratindu-ma cu moartea...
Lasandu-mi inima in suferinte.
Sa plang pentru toate zilele in care-am ras
Si-am alungat iubiri inflacarate
Dand numai iluzii inimilor frante
Fugind si lasand dispret in urmamea.
Sa iubesc pentru toate zilele in care n-am iubit
Doar amintirile ce mi-au ramas
Acum cand dorinta iubirii ma apasa...
Cand siguranta frumusetii n-o mai am.
Sa urasc pentru toate zilele in care n-am urat
Caci am urat iubiri ce le-am pierdut
Nestiind ca le voi dori acum
Cand timpul a trecut prin viata mea.
In seara asta vreau sa beau
Pentru uitare, pentru suferinta
In seara asta vreau sa mor
Pentru ce-am zdrobit, pentru ce-am dispretuit.
(Lorelei, Bucuresti, 1977)
iulie 14, 2013
Dor de Romania?
Cata amarariune si cat adevar!!!
Sanatatea e un cadavru in putrefactie, iar - daca-mi permiti metafora - la morga nu functioneaza nici frigiderele, nici aerul conditionat. Agricultura e in colaps; turismul e o gluma sinistra (avem brand, dar n-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sint omor cu premeditare.
Te arde. Stiu
ca te arde. Dar daca vii in România, asteapta-te sa gasesti aici o societate
profund polarizata, profund schizoida. Din ce in ce mai polarizata si mai
schizoida de la an la an. Ma tem ca ai sa gasesti - ca si mine - o majoritate
ponosita, subjugata compromisului si lipsita de drepturi, despuiata pana si de
propriile potentialitati, peste care troneaza vulgar si arogant o minoritate, indraznesc
sa spun ucigasa, cu "gipane" supradimensionate, gata sa te spulbere
cu zile pentru singura vina de a te fi aflat in fata scumpilor lor bolizi, gata
sa te stalceasca in bataie pentru simplul moft de a-i fi incurcat in
grandomania lor fara limite.
Sant indivizi
care si-au pierdut orice reper nu doar crestin, ci uman. Iar lege nu exista.
Decat, poate, pentru prosti, in fond, asta e si ideea. Sarmanii ii urasc pe
bogati, ii dispretuiesc pentru comportamentul lor, dar in adancul inimii ii
invidiaza, le admira viata si ar vrea sa fie ca ei. Sa poti ajunge din
terorizat terorist, iata visul ce merita visat! Oamenii au uitat sa-si vorbeasca,
si latra.
Se comunica
aproape monosilabic: bai, mai, vino, du-te, hai, ma-ta; toate formulele de
politete, de bunavointa, cuvintele acelea galante, cu consistenta, noima si
duh, care te imbogatesc, care iti descretesc fruntea si iti fac ziua agreabila
- multumesc, buna ziua, ce mai faceti, ma bucur pentru dumneavoastra - par sa
fi iesit din uz. Traiesc numai in dictionare si, din cite imi dau seama, dictionare
nu prea mai foloseste nimeni.
Lumea se imbulzeste
in zona ta privata la banca, la posta, la magazin. Lumea nu e senina si demna.
Lumea care "se descurca" e mereu grabita, repezita, agresiva. In
realitate, se fusereste la greu, si totul pare dus numai pina la jumatate. Hai,
maximum pina la trei-sferturi, dupa care "e bine si asa", se schimba
brusc directia, viziunea, prioritatea.
Fidelitatea fata de un principiu asumat
e taxata drept rigiditate, criteriile-s bune doar in teorie. Flexibilitatea e
cuvintul de ordine azi, mai ales cea morala. Se practica, in plus, o exhibare
degradanta, gretoasa a sexualitatii; senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, e
pornografie; machiajul e greu, decolteurile - adinci, barbatii - atatati in
animalicul lor.
Lucrurile sfinte sint subiect de banc, iar spatiul public este
nespalat.
De gura
adolescentilor sa te feresti. Multi dintre ei nu mai respecta nimic si pe
nimeni, nici chiar (de fapt, asta in primul rind) pe ei insisi.
Rusinea a
murit, cuviinta isi da ultima suflare.
Prin
cartiere, cofetariile s-au transformat in cazinouri. Manelele au evadat din
muzica si s-au instalat in haine, in arhitectura, in maldarele de gunoaie din
mijlocul parcurilor nationale, in drujbe si in termopane. Kitsch-ul acopera
ultimele bastioane ale solemnitatii si ale decentei. Piese de o frumusete
elegant trasata cad in miinile unor demolatori nu doar fara cultura, ci lipsiti
chiar si de acea innascuta delicatete in fata puritatii simple. Unii demoleaza
chiar construind. Demoleaza autenticul si frumosul, slutesc peisajul si
handicapeaza sufletele privitorilor. Natura, creatie a lui Dumnezeu, e
incendiata, braconata, furata, retezata la pamint, lasata sa se iroseasca sub
scaieti. Asa trateaza mai-marii darul. Tara-i un SRL. Al lor.
Preotia se
vinde si se cumpara, mosiile sufletesti se transeaza ca si imobiliarele.
Spiritul trebuie ancorat cu lanturi in trotuar, ca nu cumva sa leviteze.
Trebuie indesat cu talismane din pleu. Crucile trebuie impanate ca niste toape
ale tranzitiei, cu flori de plastic indesate in jumatati de PET-uri pline de
praf. Evlavia se exprima in doze mari de beton, in pseudo-icoane si in podele
sclipicioase.
Lucrurile
bune trebuie sa fie mari. Bigotismul a devenit virtute si vorbeste in citate
aproximative. Ai senzatia ca sufletele ratacesc razlete undeva intr-un gulag
invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumbla singure,
pustii si pline de riduri de colo pina colo, punandu-si ca unic tel banul - fara
de care esti nimeni. Daca nu ai bani, nu ai drepturi, nu primesti respect, nici
ingrijire, demnitatea persoanei umane sta in dimensiunea portofelului, in
succes, in numarul de plecaciuni efectuate periodic fata de pile suspuse.
La cantitatea
de munca si de stres pe care o presupune, o minima prosperitate te costa sanatatea,
casnicia si viata personala. Toti vor sa ajunga bogati repede, doar o viata au,
si ea se consuma integral aici, intre hoti si smecheri, in aceasta perpetua
senzatie de nesiguranta. Da, asteapta-te ca in Romania sa te simti in nesiguranta.
Asteapta-te de asemenea sa gasesti lucruri mai proaste decat
"dincolo" la preturi mai mari decat "dincolo", la salarii
mai mici decat "dincolo".
Cine mai are
oare instinctul de a produce realmente ceva, si inca lucruri de calitate? O mai
fi viu instinctul acela al taranului harnic si cu scaun la cap de a
diversifica, de a fi pregatit, de a umple hambarul cu lucrul mainilor lui? Ori
pasiunea mestesugarului de a lasa ceva solid in urma, peste generatii? Mai tine
cineva la ideea lucrului durabil si bine facut ca la o satisfactie personala?
Nu pot sa iti dau mari sperante. Se practica intermedierea, comertul, mutatul
dintr-o parte intr-alta a lucrurilor produse de altii. Se practica mulsul.
Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toata tara pare o teapa.
Totul pare gestionat, legiferat si administrat, de parca ar avea in vedere un
unic obiectiv: teapa. Cat mai mare si cat mai repede.
Asteapta-te
ca acela care a comis o ilegalitate sa iti pretinda sa platesti in locul lui,
iar daca refuzi sa o faci, sa se indigneze ca "nu e drept". Smecheria
e numai a lui, dar vinovatia e la comun, ca la comunisti. Cand e de luat, sa ia
singur, dar cand e de dat, sa dea toti. Pretutindeni manipulare, dezinformare,
naivitate intretinuta, saracie. Democratia nu functioneaza, fiindca daca ar
functiona ar insemna ca poporul ar avea puterea, or eu nu vad asta niciunde.
Educatia e dinamitata, dupa cum e si familia. Copiii raman de izbeliste, devorati
de oboseala, precaritatea materiala, visele consumiste sau ambitiile de cariera
ale parintilor.
Sanatatea e un cadavru in putrefactie, iar - daca-mi permiti metafora - la morga nu functioneaza nici frigiderele, nici aerul conditionat. Agricultura e in colaps; turismul e o gluma sinistra (avem brand, dar n-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sint omor cu premeditare.
Ai senzatia ca
tara nu e guvernata. Ai senzatia ca singurul care mai duce la o coeziune de
vreun fel e fotbalul. Vei resimti cu o acuitate dureroasa dezagregarea, disolutia,
absenta oricarei strategii a poporului roman pentru poporul roman. Cine suntem?
Cine vrem sa fim? Daca iti pui asemenea intrebari, daca te intereseaza ce cerem
noi de la noi insine ca neam si ca stat, unde anume avem de gind sa ne pozitionam
in matricea natiunilor, din punct de vedere cultural, politic, economic, unde
ne vedem peste 20 de ani si ce intreprindem, concret, pentru asta, ma indoiesc
ca vei afla in tara un raspuns.
Oamenii nu
mai cred, nu mai spera, nu ii mai motiveaza nimic decat interesul propriu,
chinurile si frustrarea acumulata, dar zac inerti civic, vociferind inutil in
fata televizorului sau pur si simplu epuizati, preferind sa se lase condusi.
Direct in stalp sau in sant. Pare ca nu-i mai socheaza nimic, nu-i mai
oripileaza nimic, nimic nu li se mai pare strigator la cer.
Patria e
enclavizata. Caci da, singurele care mai traiesc, care mai respira cat de cat
normal, care mai tintesc catre ceva, care nu au fost carbonizate inca in acest
razboi civil mocnit, dar generalizat sunt cateva discrete enclave de dreapta
judecata, de deschidere, de initiativa, de profesionalism, de activitate
creatoare, de revolta si constructie, de demnitate, de marturisire, de crestinism
autentic, de delicatete revigoranta, de daruire si bunatate, de gandire pe
termen lung, de convingere in niste valori perene, clare si nenegociabile.
In fata
acestor oameni, care se incapataneaza sa dea ce au mai bun din ei in aceste
conditii (pe care tu abia reusesti sa le suporti in trecere), iti vei pleca
fruntea si te vei simti inferior. Unii zic ca enclavele sunt majoritare si probabil
ca e adevarat. Dar nemaiputand comunica intre ele, neputandu-se uni si actiona in
front comun, sunt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al imposturii ii ascunde,
vrand sa ii faca muti si invizibili. Cauta sa le discrediteze eforturile, ii
bruiaza si descurajeaza sistematic, ca intr-un plan perfid menit sa convinga ca
verticalitatea aici e imposibilitate si povara. Uneori reuseste. Enclavele
bine-crescute isi accepta marginalitatea, efectuand miscari retractile catre
forul interior al propriei fiinte, refugiindu-se in anonimat ca sa se salveze macar
pe sine. Intelepciunea lor proaspata, rabdarea lor purificatoare se transmite
ca alchimia numai pe filiere de initiati, iar copiii lor vor suferi precum
ciudatii si inadaptatii societatii.
Vino, daca insetezi
tare, dar ai sa pleci mai indurerat si mai confuz, realizand ca, de fapt,
alternativa perpetua in care traiesti, dulcele intangibil, posibilitatea acelui
"acasa" la care visezi mereu si-n care, ca emigrant roman, esti
suspendat o viata intreaga, de fapt nu exista. A murit si, incet-incet, va muri
si in tine.
... impotriva prostiei
zeii insisi lupta in zadar ..."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)