SPERANTA VEDE INVIZIBILUL...SIMTE INTANGIBILUL SI IMPLINESTE IMPOSIBILUL...
februarie 03, 2013
ianuarie 19, 2013
ianuarie 18, 2013
ianuarie 14, 2013
Mihai Eminescu, poet, prozator şi jurnalist român
Astazi se implinesc 163 de ani de la nasterea poetului national Mihai Eminescu. Este un moment cand vrem sa va presaram in suflete o atmosfera romantica, in spiritul marelui poet roman.
Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu ("Fiind băiat…” sau "O, rămîi").
Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.
1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, "Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia "La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici. La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista "Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în "Familia” încă 5 poezii.
Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în "Familia", scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,"Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din germană.
Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la "Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul "Albina” din Pesta.
Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.
Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul "Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în "Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul "Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).
În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul "Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens.
În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.
Mihai Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15 iunie, în zori - ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
În "Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: "Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".
ianuarie 10, 2013
Proiect de importanta majora
Invenţie a secolului al XXI-lea... „Acest proiect este mai important decât orice altceva de pe glob”, anunţă presa britanică
O echipă de cercetători au reuşit ceva ce pare desprins din cele mai fanteziste lucrări science-fiction: au dezvoltat o metodă ce permite producerea unei cantităţi nelimitate de alimente în deşert, cu ajutorul razelor Soarelui şi a apei de mare. Un grup de oameni de ştiinţă din Europa, Asia şi America de Nord, condus de un fost bancher în vârstă de 33 de ani, a înfiinţat într-o zonă de deşert din Australia compania Sundrop Farms. Profitând de preţul scăzut al terenului din deşert, unde singura resursă disponibilă este soarele, compania Sundrop Farms a achiziţionat o porţiune întinsă şi a iniţiat un proiect experimental ce promite să rezolve problemele alimentare ale omenirii. Specialiştii Sundrop Farms au realizat ceva ce pare imposibil: folosind soarele pentru a desaliniza apa de mare, pe care o folosesc pentru irigaţii şi pentru a încălzi şi răci serele (în funcţie de nevoie), oamenii de ştiinţă au reuşit să producă tone de legume de calitate superioară, fără pesticide, de-a lungul întregului an. Până acum, compania a reuşit să producă roşii, ardei şi castraveţi în cantităţi comerciale, iar aceeaşi tehnologie poate fi folosită pentru numeroase alte culturi. Marele avantaj este faptul că tehnologia Sundrop Farms nu consumă deloc apă dulce şi necesită foarte puţini combustibili fosili. Apa de mare şi energia solară sunt disponibile gratuit în cantităţi (aproape) nelimitate.
Proiectul inaugurat acum 18 luni a funcţionat atât de bine, încât numeroşi investitori şi reprezentanţi ai lanţurilor de supermarketuri au călătorit în Port Augusta, Australia, pentru a vedea cu ochii lor succesul Sundrop Farms. Acum, compania intenţionează să construiască o nouă seră în valoare de 8 milioane de lire sterline, ce urmează să se întindă pe 8 hectare – fiind de 40 de ori mai mare decât construcţia iniţială. Anual, în noua seră vor fi produse 2,8 milioane de kilograme de roşii şi 1,2 milioane de kilograme de ardei. „Se poate spune că acest proiect este mai important decât orice altceva ce se petrece în acest moment pe glob”, susţine publicaţia britanică The Observer. Motivul? Agricultura consumă între 60% şi 80% din totalul resurselor de apă dulce de pe Terra, astfel că reuşita companiei Sundrop Farms – creşterea legumelor fără resurse de apă dulce – este „de-a dreptul miraculoasă”, afirmă jurnaliştii britanici. Sistemul prin care compania Sundrop Farms reuşeşte să crească legume în deşert, într-o perioadă de secetă, pare desprins din filmele SF. Numeroase oglinzi parabolice, aşezate într-un şir de 75 de metri, urmăresc soarele de-a lungul întregii zile şi îşi concentrează căldura asupra unei ţevi în care se găseşte petrol. Petrolul fierbinte încălzeşte la rândul său câteva rezervoare cu apă de mare aflate în apropiere. Apa de mare este pompată de la câţiva metri de sub pământ (ţărmul aflându-se la doar 100 de metri distanţă). Petrolul încălzeşte apa de mare la 160 de grade Celsius, iar aburul produs este direcţionat către turbine ce produc electricitate. O parte din apa fierbinte încălzeşte sera în timpul nopţilor răcoroase, iar restul este direcţionat către o centrală de desalinizare care produce 10.000 de litri de apă dulce în fiecare zi. Apa este pură, fiind nevoie doar de adăugarea un mix de nutrimente înainte să fie turnată peste plante. Aerul din seră este menţinut umed şi rece datorită unui sistem prin care apa este picurată peste o serie de panouri de evaporare din carton, aerul fiind direcţionat prin acestea cu ajutorul unor ventilatoare. Întregul sistem este computerizat, ceea ce permite controlarea serei de oriunde din lume. Dave Pratt, un membru al echipei, poate controla condiţiile din seră chiar şi atunci când iese în oraş, graţie unei aplicaţii instalate pe iPhone-ul său. „Aceşti oameni de ştiinţă au fost îndrăzneţi şi aventuroşi având «obrăznicia» de a crede că vor reuşi”, afirmă Neil Palmer, şeful Institutului de Cercetări în Desalinizare finanţat de guvernul australian. „Produc mâncare fără risc, eliminând probleme provocate de inundaţii, de îngheţ, grindină şi de lipsa de apă, care acum nu mai este o problemă. În plus, este profitabil şi este totodată scalabil fără limite – nu există vreun deficit de soare sau de apă de mare. Este foarte impresionant”, adaugă Palmer. „Cerul este cu adevărat limita”, afirmă Reinier Wolterbeek, un inginer olandez ce are rolul de project manager în cadrul Sundrop. „În primul rând, suntem cu toţii tineri şi foarte ambiţioşi. Acesta este criteriul prin care alegem noi membri ai echipei. Acum, că am demonstrat horticultorilor, economiştilor şi reprezentanţilor supermarketurilor că ceea ce facem aici funcţionează şi este viabil din punct de vedere comercial, acum luăm în calcul şi posibilitatea de a creşte proteină într-o seră similară. Cu alte cuvinte, vrem să hrănim întreaga lume”, afirmă Wolterbeek. Un alt avantaj al sistemului Sundrop este faptul că legumele sunt produse fără a se folosi vreun pesticid. Singurul motiv pentru care aceste legume nu pot obţine eticheta de „organic” este faptul că sunt crescute hidroponic, nu în sol. Sera nu depinde în totalitate de tehnologie. În interiorul său trăiesc un număr de albine care ajută la dezvoltarea culturilor şi care trăiesc fără a fi ameninţate de prădători. De asemenea, Sundrop Farms foloseşte o specie de „insecte benefice”, cunoscut sub numele de Orius, care omoară dăunătorii, protejând astfel plantele. În ciuda impactului redus pe care ferma Sundrop o are asupra mediului înconjurător, CEO-ul companiei nu este membrul vreunei mişcări a „verzilor”. Philipp Saumweber a obţinut un MBA de la Harvard, lucrând de-a lungul carierei ca manager al unui fond de hedging, la Goldman Sachs şi, ulterior, în cadrul unei afaceri de familie în agricultură. „După ce m-am implicat în agricultură, la scurt timp mi-am dat seama că, în principiu, aceasta se bazează pe transformarea motorinei în mâncare, cu ajutorul apei”, spune fondatorul Sundrop. „De aceea am început să mă interesez de agricultura salină. Resursele de apă dulce sunt limitate, însă ne înecăm în apa sărată. Studiind mult timp această problemă, am dat de Charlie Paton, care studiează această tehnologie din 1991”, a explicat Saumweber. Iniţial, Paton era un membru al echipei Sundrop, însă acesta a renunţat contra unei sume consistente atunci când ferma nu a mai fost construită pe baza principiilor sale ecologice. „Ce ne-a plăcut la ideea lui Charlie era faptul că rezolva problema apei în două moduri, producând apă într-un mod elegant şi folosind-o totodată pentru a răci sera. Ceea ce nu am realizat la început – lucru care nu i-a convenit lui Charlie – a fost faptul că inclusiv în zonele aride există zile răcoroase, când sera are nevoie de încălzire. Din acest motiv, am instalat un sistem de back-up pe bază de gaz natural, care produce căldură şi electricitate în zilele noroase sau foarte friguroase. Acest lucru l-a supărat pe Charlie, pentru că asta însemna că sistemul nostru nu mai era 100% fără energie. Ceea ce Charlie nu a luat în calcul este faptul că da, într-adevăr, poţi creşte orice fără încălzire şi răcire, dar legumele vor avea defecte, urmând a fi respinse de supermarketuri. Dacă nu respecţi standardele lor, nu eşti plătit. Ar fi ideal să nu fie acesta cazul, dar nu putem să încercăm acum să schimbăm comportamentul uman”, a explicat Saumweber. Sundrop continuă eforturile de extindere, urmând să inaugureze în scurt timp o nouă fermă în Qatar. Dacă această tehnologie se va dovedi una de succes pe scară largă, va reprezenta un succes extraordinar, liniştind temerile că omenirea va întâlni probleme grave pe măsură ce populaţia planetei creşte şi cererea de alimente se dublează. Surse: The Observer, Sundrop Farms
O echipă de cercetători au reuşit ceva ce pare desprins din cele mai fanteziste lucrări science-fiction: au dezvoltat o metodă ce permite producerea unei cantităţi nelimitate de alimente în deşert, cu ajutorul razelor Soarelui şi a apei de mare. Un grup de oameni de ştiinţă din Europa, Asia şi America de Nord, condus de un fost bancher în vârstă de 33 de ani, a înfiinţat într-o zonă de deşert din Australia compania Sundrop Farms. Profitând de preţul scăzut al terenului din deşert, unde singura resursă disponibilă este soarele, compania Sundrop Farms a achiziţionat o porţiune întinsă şi a iniţiat un proiect experimental ce promite să rezolve problemele alimentare ale omenirii. Specialiştii Sundrop Farms au realizat ceva ce pare imposibil: folosind soarele pentru a desaliniza apa de mare, pe care o folosesc pentru irigaţii şi pentru a încălzi şi răci serele (în funcţie de nevoie), oamenii de ştiinţă au reuşit să producă tone de legume de calitate superioară, fără pesticide, de-a lungul întregului an. Până acum, compania a reuşit să producă roşii, ardei şi castraveţi în cantităţi comerciale, iar aceeaşi tehnologie poate fi folosită pentru numeroase alte culturi. Marele avantaj este faptul că tehnologia Sundrop Farms nu consumă deloc apă dulce şi necesită foarte puţini combustibili fosili. Apa de mare şi energia solară sunt disponibile gratuit în cantităţi (aproape) nelimitate.
Proiectul inaugurat acum 18 luni a funcţionat atât de bine, încât numeroşi investitori şi reprezentanţi ai lanţurilor de supermarketuri au călătorit în Port Augusta, Australia, pentru a vedea cu ochii lor succesul Sundrop Farms. Acum, compania intenţionează să construiască o nouă seră în valoare de 8 milioane de lire sterline, ce urmează să se întindă pe 8 hectare – fiind de 40 de ori mai mare decât construcţia iniţială. Anual, în noua seră vor fi produse 2,8 milioane de kilograme de roşii şi 1,2 milioane de kilograme de ardei. „Se poate spune că acest proiect este mai important decât orice altceva ce se petrece în acest moment pe glob”, susţine publicaţia britanică The Observer. Motivul? Agricultura consumă între 60% şi 80% din totalul resurselor de apă dulce de pe Terra, astfel că reuşita companiei Sundrop Farms – creşterea legumelor fără resurse de apă dulce – este „de-a dreptul miraculoasă”, afirmă jurnaliştii britanici. Sistemul prin care compania Sundrop Farms reuşeşte să crească legume în deşert, într-o perioadă de secetă, pare desprins din filmele SF. Numeroase oglinzi parabolice, aşezate într-un şir de 75 de metri, urmăresc soarele de-a lungul întregii zile şi îşi concentrează căldura asupra unei ţevi în care se găseşte petrol. Petrolul fierbinte încălzeşte la rândul său câteva rezervoare cu apă de mare aflate în apropiere. Apa de mare este pompată de la câţiva metri de sub pământ (ţărmul aflându-se la doar 100 de metri distanţă). Petrolul încălzeşte apa de mare la 160 de grade Celsius, iar aburul produs este direcţionat către turbine ce produc electricitate. O parte din apa fierbinte încălzeşte sera în timpul nopţilor răcoroase, iar restul este direcţionat către o centrală de desalinizare care produce 10.000 de litri de apă dulce în fiecare zi. Apa este pură, fiind nevoie doar de adăugarea un mix de nutrimente înainte să fie turnată peste plante. Aerul din seră este menţinut umed şi rece datorită unui sistem prin care apa este picurată peste o serie de panouri de evaporare din carton, aerul fiind direcţionat prin acestea cu ajutorul unor ventilatoare. Întregul sistem este computerizat, ceea ce permite controlarea serei de oriunde din lume. Dave Pratt, un membru al echipei, poate controla condiţiile din seră chiar şi atunci când iese în oraş, graţie unei aplicaţii instalate pe iPhone-ul său. „Aceşti oameni de ştiinţă au fost îndrăzneţi şi aventuroşi având «obrăznicia» de a crede că vor reuşi”, afirmă Neil Palmer, şeful Institutului de Cercetări în Desalinizare finanţat de guvernul australian. „Produc mâncare fără risc, eliminând probleme provocate de inundaţii, de îngheţ, grindină şi de lipsa de apă, care acum nu mai este o problemă. În plus, este profitabil şi este totodată scalabil fără limite – nu există vreun deficit de soare sau de apă de mare. Este foarte impresionant”, adaugă Palmer. „Cerul este cu adevărat limita”, afirmă Reinier Wolterbeek, un inginer olandez ce are rolul de project manager în cadrul Sundrop. „În primul rând, suntem cu toţii tineri şi foarte ambiţioşi. Acesta este criteriul prin care alegem noi membri ai echipei. Acum, că am demonstrat horticultorilor, economiştilor şi reprezentanţilor supermarketurilor că ceea ce facem aici funcţionează şi este viabil din punct de vedere comercial, acum luăm în calcul şi posibilitatea de a creşte proteină într-o seră similară. Cu alte cuvinte, vrem să hrănim întreaga lume”, afirmă Wolterbeek. Un alt avantaj al sistemului Sundrop este faptul că legumele sunt produse fără a se folosi vreun pesticid. Singurul motiv pentru care aceste legume nu pot obţine eticheta de „organic” este faptul că sunt crescute hidroponic, nu în sol. Sera nu depinde în totalitate de tehnologie. În interiorul său trăiesc un număr de albine care ajută la dezvoltarea culturilor şi care trăiesc fără a fi ameninţate de prădători. De asemenea, Sundrop Farms foloseşte o specie de „insecte benefice”, cunoscut sub numele de Orius, care omoară dăunătorii, protejând astfel plantele. În ciuda impactului redus pe care ferma Sundrop o are asupra mediului înconjurător, CEO-ul companiei nu este membrul vreunei mişcări a „verzilor”. Philipp Saumweber a obţinut un MBA de la Harvard, lucrând de-a lungul carierei ca manager al unui fond de hedging, la Goldman Sachs şi, ulterior, în cadrul unei afaceri de familie în agricultură. „După ce m-am implicat în agricultură, la scurt timp mi-am dat seama că, în principiu, aceasta se bazează pe transformarea motorinei în mâncare, cu ajutorul apei”, spune fondatorul Sundrop. „De aceea am început să mă interesez de agricultura salină. Resursele de apă dulce sunt limitate, însă ne înecăm în apa sărată. Studiind mult timp această problemă, am dat de Charlie Paton, care studiează această tehnologie din 1991”, a explicat Saumweber. Iniţial, Paton era un membru al echipei Sundrop, însă acesta a renunţat contra unei sume consistente atunci când ferma nu a mai fost construită pe baza principiilor sale ecologice. „Ce ne-a plăcut la ideea lui Charlie era faptul că rezolva problema apei în două moduri, producând apă într-un mod elegant şi folosind-o totodată pentru a răci sera. Ceea ce nu am realizat la început – lucru care nu i-a convenit lui Charlie – a fost faptul că inclusiv în zonele aride există zile răcoroase, când sera are nevoie de încălzire. Din acest motiv, am instalat un sistem de back-up pe bază de gaz natural, care produce căldură şi electricitate în zilele noroase sau foarte friguroase. Acest lucru l-a supărat pe Charlie, pentru că asta însemna că sistemul nostru nu mai era 100% fără energie. Ceea ce Charlie nu a luat în calcul este faptul că da, într-adevăr, poţi creşte orice fără încălzire şi răcire, dar legumele vor avea defecte, urmând a fi respinse de supermarketuri. Dacă nu respecţi standardele lor, nu eşti plătit. Ar fi ideal să nu fie acesta cazul, dar nu putem să încercăm acum să schimbăm comportamentul uman”, a explicat Saumweber. Sundrop continuă eforturile de extindere, urmând să inaugureze în scurt timp o nouă fermă în Qatar. Dacă această tehnologie se va dovedi una de succes pe scară largă, va reprezenta un succes extraordinar, liniştind temerile că omenirea va întâlni probleme grave pe măsură ce populaţia planetei creşte şi cererea de alimente se dublează. Surse: The Observer, Sundrop Farms
ianuarie 09, 2013
Analiza Stratfor: Europa in 2013 - anul deciziilor majore - International - HotNews.ro
Analiza Stratfor: Europa in 2013 - anul deciziilor majore - International - HotNews.ro
Sfarsitul unui an declanseaza mereu intrebarea care este problema care s-ar putea dovedi cea mai importanta in anul care vine. E o intrebare simplista, avand in vedere ca multe lucruri se petrec an de an si oricare ar putea fi important pentru fiecare dintre noi. Dar merita de vazut care este chestiunea care ar putea produce cele mai multe schimbari la nivel global, iar din punctul meu de vedere locul care trebuit cu cea mai mare atentie, in 2013, este Europa, potrivit unei analize semnate de George Friedman, fondator Stratfor.
Luata ca entitate geografica, Europa are cea mai mare economie din lume. Daca ar dori, ar deveni un rival militar al SUA. Europa este unul dintre pilonii sistemului global, iar ceea ce se intampla in Europa va defini felul cum functioneaza luma - iar din 2013 vom incepe sa vedem clar viitorul Europei, scrie analistul in materialul citat.
Potrivit lui Friedman, intrebarea este daca Uniunea Europeana se va stabiliza, va inceta sa se fragmenteze si va incepe sa se pregateasca pentru o mai mare integrare si expansiune. Sau, in cazul in care tensiunile se vor intensifica, daca institutiile si vor pierde in continuare din legitimitate, iar statele membre vor mari pasul in promovarea propriilor politici, interne sau externe.
Perspectiva lui George Friedman asupra dificultatilor cu care se confrunta proiectul european:
Perspectiva lui George Friedman asupra celorlalte costuri ale crizei europene
Rascrucea Europei, din perspectiva lui George Friedman:
Vezi analiza lui George Friedman pe site-ul Stratfor
Citeste mai multe despre rata somajului din ue • criza europeana • george friedman • stratfor
Sfarsitul unui an declanseaza mereu intrebarea care este problema care s-ar putea dovedi cea mai importanta in anul care vine. E o intrebare simplista, avand in vedere ca multe lucruri se petrec an de an si oricare ar putea fi important pentru fiecare dintre noi. Dar merita de vazut care este chestiunea care ar putea produce cele mai multe schimbari la nivel global, iar din punctul meu de vedere locul care trebuit cu cea mai mare atentie, in 2013, este Europa, potrivit unei analize semnate de George Friedman, fondator Stratfor.
Luata ca entitate geografica, Europa are cea mai mare economie din lume. Daca ar dori, ar deveni un rival militar al SUA. Europa este unul dintre pilonii sistemului global, iar ceea ce se intampla in Europa va defini felul cum functioneaza luma - iar din 2013 vom incepe sa vedem clar viitorul Europei, scrie analistul in materialul citat.
Potrivit lui Friedman, intrebarea este daca Uniunea Europeana se va stabiliza, va inceta sa se fragmenteze si va incepe sa se pregateasca pentru o mai mare integrare si expansiune. Sau, in cazul in care tensiunile se vor intensifica, daca institutiile si vor pierde in continuare din legitimitate, iar statele membre vor mari pasul in promovarea propriilor politici, interne sau externe.
Perspectiva lui George Friedman asupra dificultatilor cu care se confrunta proiectul european:
- Au trecut mai bine de patru ani de la criza din 2008 si doi ani de cand problemele de atunci au provocat o criza a datoriilor suverane si o criza bancara in Europa. In acest rastimp, criza financiara s-a transformat intr-una economica, Europa intrand in recesiune, iar rata somajului pe continent depasind 10%. Si mai important este faptul ca in aceasta perioada aparatul decizional creat odata cu intemeierea Uniunii Europene a fost incapabil sa ofere solutii larg acceptate si posibil de implementat. Tarile UE s-au confruntat intre ele mai putin ca membre ale unei entitati politice decat au facut-o individual, ca state-natiune care isi promoveaza propriile interese nationale.
- Situatia aparuta are doua dimensiuni. Prima are in vedere tarile care ar trebui sa poarte povara financiara a stabilizarii eurozonei. Tarile cu o situatie financiara mai sanatoasa au dorit ca tarile mai slabe sa suporte aceasta povara prin austeritate, pe cand cele din urma au dorit ca cele mai puternice sa poarta povara continuand sa imprumute in pofida riscului ridicat de a nu-si recapata in totalitate banii. Rezultatul a fost o serie continua de incercari de a ajunge la un compromis, incercari care nu au functionat. A doua dimensiune tine de clasa - aceasta povara ar trebui sa fie purtata de clasa mijlocie si cea saraca, prin reducerea cheltuielilor guvernamentale care vin in sprijinul lor, sau de elite, printr-o fiscalitate si reglementari mai pronuntate?
- Cand discuti cu europeni care sustin ideea ca Europa este pe cale sa-si rezolve problemele, intrebarea devine: ce problema rezolva ei - cea a bancilor, cea a somajului, cea a incapacitatii tarilor de a gasi solutii comune? Oficialitatile europene, unele dintre cele mai luminate din lume, lucreaza la aceasta chestiune de ani de zile, iar inabilitatea lor de a elabora o solutie nu tine de lipsa unor idei bune sau de nevoia sa se gandeasca mai mult la problema. Ea tine de faptul ca nu exista un acord politic in privinta celor care trebuie sa plateasca pretul, geografic si social. Tensiunile nationale si de clasa au impiedicat elaborarea unei solutii care sa fie acceptata si onorata.
- Daca europenii nu ajung la o astfel de solutie in 2013, e vremea sa-si puna problema serios daca nu cumva o astfel de solutie este imposibila si, drept urmare, sa se gandeasca la viitorul Europei fara Uniunea Europeana sau cu o Uniune foarte slabita. Daca, totusi, Europa ajunge la un plan care sa aiba sustinerea generala si avantul necesar, atunci am putea spune ca Europa incepe sa iasa din criza sa, lucru care ar fi cel mai important pentru anul 2013.
- Spre deosebire de SUA, care se confrunta cu probleme economice diferite, dar la fel de serioase, UE are, in forma sa actuala, o istorie de doar 20 de ani, iar aceasta este prima sa criza semnificativa. Daca o comparatie este posibila la nivel financiar, ea nu este valida la nivel politic: SUA nu se confrunta cu disolutia din cauza unor politici contradictorii si in ultimele doua veacuri a trecut prin probleme mult mai grave, inclusiv Razboiul Civil si Marea Depresiune. Consecintele unei proaste administrari a sistemului financiar american sunt cel putin semnificative. Dar, spre deosebire de Europa, aceste consecinte nu reprezinta o amenintare existentiala imediata.
Perspectiva lui George Friedman asupra celorlalte costuri ale crizei europene
- Dimensiunea politica, nu cea financiara a devenit cea mai importanta. Poate ca UE este pe cale sa-si rezolve problemele bancare si sa evite alte probleme legate de datoriile suverane, dar pretul platit ramane - o recesiune, dar, si mai grav, o rata a somajului mai ridicata decat cea din SUA, in unele tari chiar enorm de mare.
- Putem imparti UE in trei categorii, comparativ cu rata somajului din SUA (7,7%). Cinci tari UE au o rata semnificativ mai mica (Austria, Luxemburg, Germania, Olanda si Malta). In sapte tari, rata somajului este similara celei din SUA (Romania, Republica Ceha, Belgia, Danemarca, Finlanda, Marea Britanie si Suedia). Celelalte 15 tari au o rata a somajului peste cea din SUA - 11 au o rata de 10-17% (inclusiv Franta - 10,7%, Italia - 11,1%, Irlanda - 14,7% si Portugalia - 16,3%); alte doua au un nivel mult mai ridicat - Grecia cu 25,4% si Spania cu 26,2%, nivel asemanator cu cel inregistrat de SUA in timpul Marii Depresiuni.
- Pentru tarile industrializate - unele dintre cele mai puternice din Europa - acestea sunt cifre uluitoare. E relevant sa vedem ce inseamna aceste cifre din punct de vedere social, mai ales ca rata somajului este mai mare in cazul tinerilor. In Italia, Portugalia, Spania si Grecia, peste o treime din forta de munca avand varste de pana la 25 de ani este neocupata. Va trece o generatie pana cand rata somajului ar reveni la un nivel acceptabil in Spania si Grecia. Chiar si pentru tari care raman la nivelul de 10% pentru o perioada mai lunga, intervalul va fi substantial, iar Europa este, inca in recesiune.
- Ganditi-va la un tanar de 20 si ceva de ani, eventual absolvent de facultate, fara loc de munca. Cifrele de mai sus inseamna sanse foarte mari ca el sa nu poata niciodata sa urmeze cariera aleasa si, foarte probabil, sa obtina o slujba la nivelul social pe care il anticipa. In Spania si Grecia, tinerii - dar si batranii - se confrunta cu o catastrofa personala. In alte tari, procentul celor care se confrunta cu o catastrofa personala este mai mic, dar palpabil. Si amintiti-v ca somajul nu afecteaza o singura persoana, ci si familia, parintii, poate alte rude. Efectul nu este doar financiar, ci si psihologic: creeaza un sentiment al esecului si teama.
- Un alt efect este aparitia unui tineret dezradacinat, plin de energie si manie. Somajul este o sursa a miscarilor antistatale de standa si de dreapta. Cei care sunt someri o lunga perioada si si-au pierdut speranta au putin de pierdut si gandesc ca ar avea de castigat destabilizand statul. E greu de cuantificat ce nivel al somajului alimenteaza astfel de tulburari, dar fara indoiala ca Spania si Grecia sunt in acea zona, in care s-ar putea afla si alte tari.
- Interesant de observat ca, in timp ce in Grecia s-a dezvoltat o miscare radicala de dreapta de oarece dimensiuni, sistemul politic din Spania, desi supus presiunilor dintre centru si regiunile autonome, ramane relativ stabil. Ar spune ca acea stabilitate se bazeaza pe credinta ca va exista o solutie pentru situatia somajului. Dar proportiile sale si faptul ca acest nivel al somajului nu poate fi solutionat rapid nu au fost absorbite pe deplin. Este o problema profund structurala. Rata somajului din SUA, in timpul Marii Recesiuni, a fost diminuata intr-o oarecare masura de "New Deal", dar numai prin restructurarea produsa de cel de-al doilea razboi mondial a putut fi abordata cu adevarat.
- De aceea este 2013 un an critic pentru Europa. A facut multe lucruri pentru a rezolva criza bancara si pentru a stinge criza datoriilor suverane. Pentru aceasta, a provocat o slabire grava a economiei si a produs somaj masiv in unele tari. Distributia inegala a costurilor, la nivel national si social, este amenintarea cu care se confrunta acum Uniunea Europeana. Nu este doar o problema a natiunilor care se indreapta in directii diferite, ci si una a miscarilor politice care apar mai ales din randul segmentelor societatii care sunt cele mai afectate economic, miscari nationaliste si lipsite de incredere in elite. Ce se mai poate intampla in tarile care trec prin catastrofe sociale? Chiar daca limitele dezastrului sunt restranse intr-o oarecare masura de economia subterana si de reducerea somajului prin emigratie, cifrele sunt ingrozitoare pentru 14 dintre economiile Europei.
Rascrucea Europei, din perspectiva lui George Friedman:
- Uniunea Europeana s-a concentrat atat de mult asupra crizei financiare incat nu-mi mai e clar daca realitatea somajului a ajuns in atentia oficialilor si birocratilor Europei, in parte si din cauza distantei tot mai mari intre elitele europene si cei pentru care experienta Europei a devenit amara. O cauza partiala este si cea de natura geografica: tarile cu o rata scazuta a somajului tind sa fie cele nord-europene, inima UE, pe cand cele cu o rata catastrofal de mare a somajului se afla la periferie - si este usor sa ignori lucruri care se petrec departe.
- Dar 2013 este anul in care definirea problemei europene trebuie sa treaca de criza financiara la consecintele sociale ale acestei crize. Cel putin un progres, daca nu o solutie, trebuie sa devina vizibil. Este dificil de evaluat cum pot dura inca un an stagnarea continua si situatia somajului aflat la un asemenea nivel, fara ca ele sa genereze o opozitie politica semnificativa ce va duce la formarea unor guverne sau va forta guverne actuale sa sfasie tesatura europeana. Iar aceasta nu este suficient de veche, uzata sau solida pentru a face fata provocarilor. Oamenilor nu li se cere sa moara pe campul de lupta pentru Uniunea Europeana, ci sa-si traiasca viata in suferinta si dezamagire. De multe ori, acest lucru e mai dificil decat sa dai dovada de curaj. Si avand in vedere ca promisiunea esentiala a UE a fost prosperitatea, esecul in livrarea acestei prosperitati - inlocuita cu livrarea saraciei, distribuita inegal - nu poate fi suportat. Daca Europa e in criza, cea mai mare economie a lumii e in criza, financiara si politica deopotriva. Iar aceasta conteaza pentru intreaga lume poate mai mult decat orice altceva.
Vezi analiza lui George Friedman pe site-ul Stratfor
Citeste mai multe despre rata somajului din ue • criza europeana • george friedman • stratfor
Abonați-vă la:
Postări (Atom)



